Fãceam în numãrul trecut o scurtã istorie a programului energetic nuclear, istorie de care este legatã viaţa combinatului de apã grea şi a Regiei Autonome pentru Activitãţi Nucleare, cel mai important agent economic al Mehedinţiului. Considerãm cã am reuşit sã facem o analizã obiectivã, fãrã sã ne lãsãm influenţaţi de ceea ce înseamnã „politic”, în principal pentru cã nu avem simpatii politice şi pentru cã am încercat sã ne lãsãm ghidaţi doar de date concrete şi de bunul simţ.
Nu în totalitate, dar în marea sa parte, „politicul” este pentru noi o fluctuaţie a unor grupuri de interese şi vom încerca sã arãtãm pe parcursul numerelor viitoare cum a influenţat acest lucru viaţa RAAN. Prea mulţi milionari locali îşi datoreazã bunãstarea existenţei acestei platforme şi legãturilor politice pe care le-au avut. Principalul motiv al distrugerii RAAN din punct de vedere economic se datoreazã managementului bazat pe criterii politice şi jafului pe care l-a produs sfera politicului.
S-a încercat în mod intenţionat sã se inoculeze ideea cã regia poate supravieţui doar dacã este susţinutã politic. Adevãrat, dacã este sã privim funcţionarea regiei în paralel cu cea a programului energetic naţional, a continuãrii investiţiilor în reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodã. Fals, dacã este vorba de sumele de bani alocate producţiei de apã grea doar pentru cã aşa îşi doreşte nuştiu care politician care are trecere pe lângã premier sau ministrul de finanţe. Fãrã strategia energeticã la care guvernele din perioada 2005-2012 au renunţat dupã cum am arãtat în numãrul trecut, producţia de apã grea s-a aflat în impas.
Vom încerca pe parcursul numerelor viitoare sã tratãm separat toate perioadele prin care a trecut RAAN de la înfiinţarea sa în 1998, pânã în prezent. Vom prezenta dosare, rapoarte ale corpurilor de control perindate pe la RAAN care au rãmas ascunse în sertarele directorilor şi dupã care nu s-a întâmplat nimic, vom încerca sã prezentãm chiar bârfe şi suspiciuni care au planat asupra diverselor contracte.
Situaţia actualã a RAAN se datoreazã nu doar lipsei de susţinere politicã. Se datoreazã în primul rând unui management care a vizat doar consumul, nu şi investiţiile, a vizat comisioanele mai mult decât eficienţa lucrãrilor. Acesta a fost adevãratul motiv pentru care RAAN a avut nevoie de susţinere politicã. Faptul cã existau şi nişte angajaţi care îşi luau salariul de acolo era… o chestie colateralã. Salariaţii de pe platformã ştiu prea bine cã şi acest lucru a devenit o luptã politicã şi cã, în general, era bine sã fii la un partid sau la altul ca sã beneficiezi de o avansare mai rapidã, de un salariu mai bun, de anumite beneficii. Mulţi nu au cãzut în aceastã capcanã, dar cei care au fãcut-o au devenit pãrtaşi la decãderea RAAN prin ceea ce au semnat sau au acceptat sã se întâmple. Vom vorbi despre mulţi dintre ei pentru cã urmãrindu-şi interesul mizer s-au înscris într-o parte neagrã de istorie.
Pentru oricine era cunoscut faptul cã la un moment dat necesarul de apã grea va fi fost atins, acest lucru însemnând oprirea producţiei de apã grea. Trebuia pus ceva în loc pentru a prelua forţa de muncã de pe platformã. Astfel, dacã în 2005 exista un proiect care ar fi putut transforma termocentrala din furnizor de abur şi agent termic pentru combinat şi populaţie într-o termocentralã de sistem, asigurând preluarea forţei de muncã, dupã 2005 şi acest proiect a fost stopat ca şi programul nuclear.
Faptul cã acum RAAN are toate conturile blocate nu se datoreazã bunului management din ultimii ani aşa cum ar vrea unii sã lase impresia. Suntem curioşi cum vor explica faptul cã, deşi au primit fonduri pentru continuarea producţiei, au adus-o în siuaţia de a fi datoare vândutã cãtre bãnci, cãtre furnizori, cãtre bugetul de stat. Vom cãuta explicaţii şi vom încerca sã vi le oferim pe parcursul numerelor viitoare, pentru cã dezastrul produs la RAAN nu se datoareazã doar acestor luni ci unui lung şir de nereguli produs pe parcursul ultimilor ani.
