Ministerul Marilor Dezamãgiri naţionale
Pânã la urmã Traian Bãsescu l-a înghiţit totuşi pe Victor Ponta, ca pe o… broscuţã, deşi declarase cã nu va face acest lucru. Uite cã se poate. A fãcut-o pentru cã se afla cu spatele la zid, izolat, prins de poterã ca Sandokan tigrul Malaeziei, fãrã sprijinul haiducilor din PDL care au repurtat un insucces rãsunãtor. Şi uite aşa ne-am ales dupã 9 decembrie cu un nou guvern Ponta, cu un Parlament “hiperbolic’’ la modul ridicol, cu ministere multiplicate şi vagi în definiţie de genul Ministerul Marilor Proiecte naţionale sau al Bugetului. De ce nu am face şi un minister al proiectelor mici şi mijlocii?
Situaţia politicã în plan naţional e cel mai bine ilustratã de declaraţiile liderului informal al PDL, diva politicii autohtone, Elena Udrea: “Suntem într-o situaţie clarã în urma alegerilor şi indiferent care e pãrerea domnului Bãsescu despre Ponta, avem un vot de 60% pentru USL şi o situaţie care nu permite intrarea în crizã politicã. Scorul ARD nu-i dã lui Traian Bãsescu prea multe variante de premier. Cred cã Ponta nu va fi un premier bun, dar electoratul a votat USL, deci vrea sã vadã guvernul USL”. Corect. Electoratul vrea sã vadã la lucru un guvern USL. Acelaşi electorat care a sancţionat drastic guvernarea PDL vrea sã vadã acum la treabã megalitul USL şi sã-şi afle rezolvãri cât mai rapide şi mai durabile ale marilor nelinişti sociale şi nevoi legate de şomaj, lipsa locurilor de muncã, stabilitate, inflaţie etc.
Traian Bãsescu nu poate, deşi probabil ar vrea, sã joace rolul buturugii mici care rãstoarnã carul mare al USL, tocmai pentru cã nu simte cã are în spate niciun sprijin popular, cu atât mai puţin unul parlamentar. Cel puţin nu acum. Poate peste un an da, în caz cã situaţia socialã va fi propice unei rãsturnãri de situaţie. Perioada de graţie a USL poate fi estimatã undeva la maximum 3-4 luni, luni în care opinia publicã mai e dispusã sã aştepte anumite rezolvãri. Dupã aceastã perioadã nimeni, fac pariu, nu va mai avea vreo toleranţã faţã de guvernarea USL, iar protestele sociale vor izbucni. Dacã onorata USL va reuşi sã mulţumeascã poporul, sã stingã câte ceva din aşteptãrile sociale, atunci va avea un somn liniştit. Dar dacã nu atunci va trebuie sã-şi ia adio de la orice suport popular şi, odatã cu acest fapt, calea instabilitãţii e redeschisã. Miza USL e uriaşã iar Traian Bãsescu nu va face decât sã aştepte momentul proprice pentru a-şi face rolul de jucãtor uns cu toate alifiile.
Referitor la PDL, cum am mai spus-o de câteva ori, formule de eschivã politicã de genul ARD nu vor fi niciodatã viabile dacã-s fãcute în pripã. PDL ar trebui sã revinã şi sã-şi asume propria titulaturã cu dignitate şi curaj şi nu sã caute sã-şi oculteze cu timiditate trecutul guvernamental aşa cum a fost el în epoca Boc-MRU. În opoziţie fiind PDL e un partid redutabil şi foarte vocal. În mod previzibil, dupã aceastã perioadã tulbure de aşezare a apelor, PDL îşi va regãsi vigoarea politicã de altãdatã, tocmai pentru cã are lideri foarte bine articulaţi pe discursul public.
În opoziţie e totdeauna mai uşor, mai ales pe fondul unor erori şi disfuncţionalitãţi ale puterii. În maximum doi ani probabil cã nu va mai rãmâne nimic din popularitatea de acum a USL iar de acest lucru va profita din plin PDL şi PP-DD. Situaţia din 9 decembrie se poate inversa cu uşurinţã, cãci nimic nu-i bãtut în cuie pe terenul politicii.
Sã nu ne facem mari iluzii
Ce a rãmas, dupã 9 decembrie, din scena politicã mehedinţeanã? USL a câştigat toate colegiile parlamentare, douã pe Senat, patru pe Camera Deputaţilor. E o victorie indiscutabilã dar ea e deja istorie şi nu ţine, în sine, de cald. Parlamentarii USL trebuie sã facã un lobby parlamentar intens şi tenace pentru un judeţ sãrac care are nevoie de sprijin, altfel se scufundã.
Dar sã nu ne facem mari iluzii cã dincolo de jocul parlamentar molcom, dincolo de naveta Bucureşti-Severin, şi de onorabilul lobby pe care-l vor face, parlamentarii de Mehedinţi se vor agita prea mult în miezul vâscos al realitãţii politice strict judeţene pentru cã nici nu au cum sã o facã. De la Bucureşti se vede altfel.
Gestiunea relaţiilor de putere şi imagine politicã judeţeanã va rãmâne tot în seama preşedintelui Consiliului judeţean, Adrian Duicu, şi a prea puţinilor oameni de imagine capabili de un discurs public viguros din cadrul USL Mehedinţi care vor trebui sã facã faţã şi asalturilor din partea opoziţiei dar şi sã comunice cum trebuie cu cetãţenii care aşteaptã rãspunsuri şi schimbãri în bine şi nu fandosealã şi birocratism stupid.
Bãtãlii politice de imagine, o agendã publicã judeţeanã dificilã, conflicte cu opoziţia încãpãţânatã – cam aşa va fi viaţa localã a celor din USL. Aşezaţi în fotolii cãlduţe sau pe scaune pliante, deputaţii şi senatorii vor fi, prin forţa lucrurilor, destul de departe de scena politicã localã, feriţi de micile rãzboaie mediatice locale.
În vreme ce opoziţia este relaxatã şi gata sã intre într-un rãzboi de uzurã puterea e glorioasã dar defragmentatã ca un hard utilizat la greu. Sã ne gândim doar la faptul cã nici pânã în ziua de azi liberalul Liviu Mazilu nu a fost reconsiderat de conducerea PNL dupã ce a fost scos din joc în mod total aiuristic, probabil de dragul candidaturii lui Tudor Chiuariu. E foarte ok Tudor Chiuariu, nimeni nu zice cã nu e, dar sã fim serioşi, domnia sa nu va fi o voce în arena politicã localã nici într-un cincinal, cãci nu are cum sã fie, tehnic vorbind. Dincolo de titlul de senator de Mehedinţi, ca prezenţã în spaţiul politic judeţean, cum poate fi dumnealui prea prezent efectiv în câmpul politic local de bãtãlie?
PNL nu are momentan lider judeţean iar USL Mehedinţi nu are în Liviu Mazilu sau în alt lider liberal acel copreşedinte activ necesar în rãzboiul de uzurã ce vine. Despre PC ce sã spunem? Putem spune ceva semnificativ despre liderii PC, ca discurs, ca atitudine politicã la nivel local şi nu îmi dau eu seama? Aţi vãzut dv pânã acum vreun lider PC ieşind în spaţiul public şi dându-ne pe spate cu subtilitatea, elocinţa, verbiajul, erudiţia sa şi combatitivitatea politicã şi nu am eu habar? Eu unul nu am vãzut şi am mari îndoieli cã voi vedea. Pilonii de imagine publicã ai USL stau doar în liderii judeţeni ai PSD şi PNL.
USL a obţinut pe 9 decembrie o victorie indiscutabilã, de cert prestigiu, dar acest lucru nu-i va ţine neapãrat de cald pe viitor, în condiţiile unei guvernãri ce se anunţã dificilã, fatalmente, şi a unei opoziţii înverşunate. De fapt USL nici nu are prea multe figuri publice de impact, voci pregnante şi energice în spaţiul comunicãrii şi imaginii.
Nu am vãzut pe nimeni din USL Mehedinţi (cu excepţia lui Adrian Duicu şi, cândva, cu luni în urmã, a lui Liviu Mazilu) în stare sã articuleze inteligent, româneşte, valid politic pe canalele de televiziune sau în presa. În rest am vãzut doar câteva bâiguieli modeste venind din partea unor indivizi eminamente mediocri dar excelent înfipţi în funcţişoare publice de unde se dau foarte importanţi. Ifosele acestor “importanţi’’ atârnã la gâtul USL ca pietrele de moarã şi va fi interesant de privit cum va reuşi USL, din 2013 încolo, sã nu repete greşelile de comunicare şi de imagine publicã ale PDL, sã se argumenteze cum trebuie în faţa unei opoziţii încãpãţânate. Dacã USL face aceiaşi greşealã ca PDL şi se ascunde pe funcţii, prin birouri, lãsând pe altãdatã implicarea publicã, dialogul cu cetãţenii, comunicarea cu oamenii, se aflã pe o cale totalmente greşitã. Din 2013 încolo politica ori înseamnã deschidere, dialog, comunicare şi argumente ori înseamnã prãbuşire.
PDL între “succesuri’’, trãdãri, demisii
Datoritã unei legi alambicate, ARD şi-a adjudecat douã poziţii parlamentare importante în configuraţia actualã şi de perspectivã a scenei politice locale: un senator pe colegiul 1 Senat prin Marius Bãlu, fost preşedinte al Consiliului judeţean, şi un deputat pe colegiul 1 prin Mihai Stãnişoarã, fost ministru al Apãrãrii. Pentru PDL Mehedinţi, raportat la nivel naţional şi la momentul critic din 9 decembrie, a fost un succes, pe care doar firile prea nervoase şi partizane îl pot nega.
Pentru cei acomodaţi cu algoritmul de distribuire a mandatelor impus de legea respectivã rezultatul era oarecum previzibil. Foarte puţin a lipsit ca şi Ionuţ Buculeasa de la PP-DD sã câştige un mandat de deputat, şi nu ar fi fost deloc rãu sã se întâmple acest lucru. La fel şi în cazul Doiniţei Chircu, care între timp a şi demisionat din PDL, lucru neaşteptat cãci prin demisia sa PDL pierde o voce în spaţiul politic local. Dar cine ştie ce tensiuni şi neînţelegeri or fi fost şi în ograda democrat-liberalã dupã momentul 9 decembrie? Dar dacã adunãm, la final, PDL iese pe plus dupã 9 decembrie şi, în mod cert, nu va lãsa jos armele pe perioada opoziţiei. Şi sã nu uitãm nici de deputatul Eugen Nicolicea. Vorbim deja de o veritabilã coaliţie, exersatã, cu instrumente politice şi mediatice redutabile, şi nu de o micã adunare în jurul unui foc de tabãrã. Cine din USL e naiv sã trateze de sus şi pompieristic situaţia nou creatã pe scena politicã judeţeanã nu are nicio şansã de reuşitã pe termen lung. Sigur, PDL nu mai e ce a fost cândva. În 2012 au pãrãsit corabia democrat-liberalã consilieri locali, judeţeni, directori, primari, oameni de casã care în urmã cu doar câteva luni pãreau sã-şi dea duhul pe altarul vechii puterii, gata sã se curbeze de obedienţã doar la auzul numelui vreunui şef pedelist. Firi versatile, de o labilitate politicã execrabilã, mulţi au sãrit pârleazul spre putere dornici sã-şi conserve poziţiile. Ce ne-am face fãrã mediocritate şi lipsã de onoare în politicã? Ne-am plictisi îngrozitor, nu-i aşa? Dar despre toate acestea în episodul viitor.
