În sfârşit, odatã consumate şi alegerile parlamentare, putem pune punct unui an excesiv din punct de vedere politic, un an teribil de aglomerat în care am avut, faţã în faţã, orgolii politice incomensurabile, aversiuni manifeste, lovituri sub centurã, isterii afişate cu ostentaţie, deziluzii, învingãtori şi învinşi scrâşnind din maxilare.
Ar fi cazul sã luãm o micã vacanţã de la interminabilele dispute politice televizate, sã încercãm sã tragem o linie sub tot acest iureş al alegerilor parlamentare, şi, pentru 2013, sã încercãm ceea ce în 2012 nu am reuşit deloc din cauza acestei stãri de beligeranţã nevroticã: cãile dialogului şi reconstrucţiei. Poate cã sunã cam tezist dar ar trebui sã înţelegem mãcar în ceasul al 12-lea cã pe fundamentul urii, neîncrederii, atacului reciproc neobosit, disensiunii şi suspiciunii nu poţi, realmente, clãdi nimic. Reinterând expresia unui celebru dramaturg englez, ajunge zilei rãutatea ei. Trãim de prea multã vreme într-un climat de nervozitate şi agresivitate, într-un aer devenit deja irespirabil datoritã urii, partizanatului şi vanitãţilor politice dezlãnţuite. Ura e obositoare şi distructivã, iar politicienii noştri o cultivã, din pãcate, cu o nonşalanţã cinicã.
Dincolo de aceste consideraţiuni moralizatoare, ce ar fi de spus totuşi despre rezultatele alegerilor parlamentare? În primul rând cã nu a votat tot poporul cu drept de vot, lucru dealtfel previzibil. A votat acea parte din populaţie care de regulã voteazã, iese din casã, vrea sã amendeze sau sã valideze un om, un partid, o idee. Populaţia care nu s-a resemnat încã şi nu se alãturã masei absenteiste. Ca la orice rãzboi, şi a fost unul real, deşi înveşmântat în falduri democratice, au existat învingãtori şi învinşi, mişcãri de trupe, propagandã, trãdãri şi surprize. Marele învingãtor al alegerilor parlamentare este USL. ªtim şi nu are rost sã mai insistãm. USL câştigã pe val, cum se zice, la capãtul unui tsunami social de nemulţumire faţã de mãsurile fostului guvern Boc.
Ce va face USL dupã momentul reprezentat de alegeri ştim: formeazã o majoritate parlamentarã, va propune un prim ministru, apoi un guvern. Problema propunerii prim ministrului e oarecum delicatã din punctul de vedere al relaţiei cu preşedintele Traian Bãsescu. Vom vedea ce tacticã va îmbrãţişa Traian Bãsescu şi dacã e dispus sã înghitã porcul, capra, bursucul, taurul şi, ca desert, broscuţa.
În plan judeţean USL a luat totul la parlamentare, cum puţini se aşteptau totuşi. Adrian Duicu, liderul USL Mehedinţi, (odatã ce Liviu Mazilu a fost dat la o parte de ai lui, în mod cu totul aiuristic, Adrian Duicu a rãmas singur la timonã) a reuşit sã impunã toţi parlamentarii, senatori şi deputaţi. Teribila maşinã de rãzboi a PSD – PNL – PC nu a dat nicio şansã armadei ARD, pe niciun colegiu. Punctul nevralgic al alegerilor parlamentare, Colegiul nr 1 Drobeta Turnu Severin, a fost deasemeni adjudecat de USL, printr-un candidat atipic, tehnocrat, specialist de prestigiu pe probleme energetice şi secretar de stat în ministerul economiei – Rodin Traicu, în defavoarea liderului democrat-liberal Mihai Stãnişoarã, şi a fãcut-o la o diferenţã confortabilã, ce nu lasã loc de dubii. Cu toate acestea Mihai Stãnişoarã, ca numãr de voturi, s-a clasat printre primii din ARD la nivelul ţãrii şi a prins un mandat compensatoriu, prin redistribuire. La fel şi Marius Bãlu, care a devenit senator ARD. Merita! Ceilalţi candidaţi din ARD Mehedinţi au fãcut doar o figurã onorabilã, mai ales Doiniţa Chircu, la capãtul unei campanii pe care au susţinut-o cu decenţã, fãrã accente regretabile, jucându-şi şansele într-o manierã respectabilã, dar în condiţii politice nefaste. Lucru cert e cã ARD a fost la un pas de a fi şters cu dosul palmei de pe scena politicã, de Duicu şi trimis pe banca de rezerve sã-şi revizuiascã atitudinea.
PP-DD a punctat şi el, destul de bine. Atât Ionuţ Buculeasa cât şi Tãnase Stângã au debutat în viaţa politicã la vîrf într-o manierã promiţãtoare. E foarte posibil ca în anii ce vin, dacã PP-DD se structureazã mai bine, sã avem în liderii lor locali nişte repere semnificative ale vieţii politice locale. Acum însã totul e deja istorie. Rezultatele alegerilor parlamentare, bune sau rele dupã cum fiecare le considerã, vor conduce, în final, la consecinţe guvernamentale. Din 2013 încolo va trebui sã stãm cu luneta pe noii guvernanţi şi sã fim atenţi la mişcãrile lor. USL ţine în mânã acum toate pârghiile puterii: au şefia consliului judeţean, primari, viceprimari, un numãr de 6 parlamentari, directori, miniştri – iar jocul aşteptãrilor, deziluziilor şi speranţelor se va juca din 2013 cu multã nervozitate şi nu cred cã e cineva dintre noi dispus sã priveascã cu îngãduinţã acest joc.
