* Dacã în perioadele de post, incluzând aici şi zilele de miercuri şi vineri „de peste an”, intervine o sãrbãtoare religioasã, se dã, cum se spune, „dezlegare la peşte”. 1 Decembrie, Ziua Naţionalã a României, „picã”, absolut întotdeauna, în Postul Crãciunului. Dar pentru cã aceastã zi nu are, decât cel mult tangenţial şi pe nişte volute foarte largi, ceva în comun cu zona religioasã, factorii, nu-i aşa, responsabili în domeniu, au decis sã dea dezlegare la… ciolan. Eventual, asociat cu fasole. Fiartã, cu sau fãrã ingredientele de rigoare, la cazan. Servitã, dupã caz şi posibilitãţi, „prostimii”. La gamelã sau la farfurii de plastic de unicã folosinţã. Monstruozitatea asta, oricât ar fi ea de apreciatã şi gustatã de… spiritul strãzii, a fost introdusã printre obiceiurile legate de sãrbãtorile autohtone de gaşca penibilã de la PROTV, condusã de tovarãşa Teo, de pe vremea când dumneaei se credea cãlare pe audienţã. Justificarea era cã sus-numitul post de televiziune fusese inaugurat într-o zi de 1 Decembrie. Probabil, în ideea de a confisca Ziua Naţionalã în folos propriu. De atunci, obiceiul de a împãrţi pe strãzi şi în pieţe castroane cu fasole şi ciolan (sau cârnaţi) s-a întins ca pecinginea.
* În felul acesta, politicianul român a mai descoperit o cale sigurã de a ajunge la… inima cetãţeanului, trecând prin stomac. De-a lungul anilor, românii au avut ocaziunea sã-i vadã pe aleşii lor, de Ziua Naţionalã, fie chefuind cu boborul în jurul unui ciocãnel cu trãscãu fiert, fie îndopându-se demonstrativ, plescãind de plãcere, din gamela cu fãsui, fie cu un şorţ de bucãtãrie legat peste mijloc în postura de servant prea umil al cetãţeanului pofticios. Sã-ţi cânte, de pe o scenã improvizatã, rapsozii cu voci aproximative, dar meşteri la aruncat ocheade cu semnificaţii vag lubrice, Niculina şi Petricã, iar tu sã te îndopi pânã la crãpelniţã cu fãsui&ciolan cu gândul la fericirea de dupã alegeri, chiar, ce poate fi mai frumos, mai mobilizator, mai dãtãtor de speranţã? Nimic, evident, în afarã de plãcerea de a-l auzi pe Bãsescu… bãsind cãtre naţiune, fix la ora 18,30. Bãsind am spus? Da, exprimându-se în maniera atât de proprie derivatã din propriu-i nume.
* Gâlceavã mare în jurul aşa-zisei redeschideri a spitalelor din Strehaia şi Vânju Mare! Adevãrul e cã persistã multe ambiguitãţi legate de cadrul legislativ creat acestui eveniment, ca si de meritele unora sau altora. USL-iştii au ţinut sã ne asigure cã redeschiderea celor douã unitãţi spitaliceşti nu are absolut nicio conotaţie electoralã. Vai, dar cum sã ne închipuim aşa ceva, dragii moşului? Cã doar de-astã varã vã lãudaţi cã le redeschideţi, spre a repara o „o decizie criminalã a guvernelor PDL”… Noi credem cã totul se datoreazã încãpãţânãrii… conjugate a madamei Borugã şi a şefului Duicu, dacã am interpretat corect mesajul componentei feminine a acestui nou cuplu de fier al politicii mehedinţene.Şi apoi, dacã nu acum, atunci când? Sã ne trãiascã!
