Televiziunea – mama şi tata politicii
Am acceptat sãptãmâna trecutã invitaţia de a participa la o emisiune de dezbatere politicã la o televiziune localã, ceea ce nu am mai fãcut de ani buni din unele motive, unul dintre ele fiind acela cã am rãmas încã la vechea idee fixã cã doar cuvântul scris rãmâne şi are, atunci când are, prestigiu. Idee fixã şi cât se poate de retrogradã într-o epocã a televizãrii exasperante a tuturor vociferaţiilor posibile. În ziua de azi mai cã nu exişti dacã nu eşti pe televizor, iar primii care au dat tonul la moda aceasta şi au fixat norma au fost oamenii politici. Înainte şi-n timpul respectivei emisiuni mi-am pus problema aceasta destul de dificilã: cum sã îţi pãstrezi o anume distanţã faţã de fenomenul politic, şi cum sã fii cât mai obiectiv şi mai corect cu tine însuţi şi cu cei care poate te ascultã fãrã sã încerci sã le impui pãrerile tale, preferinţele tale, ideile, fãrã partizanate şi parti-pris-uri, astfel încât cel care te ascultã sã judece şi singur realitatea. Nu-mi fac iluzia cã am reuşit. Epoca noastrã e confuzã iar obiectivitatea o cauzã pierdutã. Suntem subiectivi, adicã pasionali, prin însãşi natura noastrã. Totul e sã-ţi exprimi subiectivitatea inerentã în termenii politeţii şi sã nu împingi lucrurile prea departe. Televiziunile naţionale trebuie sã rãmânã un spaţiu de dezbatere, deschis, democratic, şi nu un instrument medieval de îndoctrinare postmodernã, funcţie de patronajul şi interesele politice ce stau la fundamentul financiar al respectivei televiziuni.
Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre noi cad pradã teeviziunilor. Aproape toatã cultura noastrã politicã vine prin intermediul lor. Suntem, cã ne dãm seama sau nu, prizonieri manipulãrii, şi uneori ne lãsãm duşi de val. Eu unul, de exemplu, evit cu abnegaţie anumite televiziuni naţionale – cele la care gradul de subiectivism partizan e prea accentuat – şi prefer doar una sau douã în care mi se pare cã mai existã dialog real şi moderatori serioşi. În rest doar tangenţial mai zãbovesc în ograda lor, mai mult din curiozitate sau dacã e vreun invitat mai interesant. Mi se pare dealtfel şi destul de nociv sã stai cu ochii pe anumite televiziuni. Efectiv eşti supus unui bombardament manipulator incredibil. Astãzi aproape totul în materie de politicã se tranşeazã prin televiziuni. Aproape totul. Televiziunea, ca sã-l parafrazez pe Crin Antonescu, e mama şi tatãl politicii.
Pe la sfârşitul acestei sãptãmâni va începe în mod oficial campania electoralã. De fapt a cam început de mult, unii candidaţi neavând nicio sfialã sã fure startul şi sã se afişeze în tot felul de ipostaze electorale, dupã inspiraţie, posibilitãţi mediatice şi buget. Bravo lor. Ca de fiecare datã când sunt alegeri vom fi presaţi mediatic sã-i alegem pe unii sau alţii. Fluturaşi, bannere, postere, pixuri, brichete şi tot felul de artificii propagandistice ne vor asalta din toate pãrţile. Ne aşteaptã o lunã de nebunii. Apoi încã patru ani de dezamãgiri şi înjurãturi. Deja ştim cum vor sta lucrurile.
Calcul de vot din care mai nimeni nu înţelege nimic
Avem o modalitate de a aloca mandatele parlamentare deloc simplu de înţeles. Fac pariu cã în orice sondaj de opinie mai nimeni nu înţelege formula prin care se vor distribui mandatele, şi o sã vedeţi ce uimiri vom avea dupã 9 decembrie, când ne vom trezi în parlament şi cu mai mulţi parlamentari şi cu unii la care nu ne aşteptam sã ajungã acolo, ba chiar cu 2 deputaţi din acelaşi colegiu.
România este împãrţitã în 315 colegii pentru Camera Deputaţilor şi 137 pentru Senat, rezultând un Parlament cu 452 de mandate (incluzând aici şi mandatele pentru parlamentarii reprezentanţi ai „diasporei”). În mod suplimentar pentru organizaţiile minoritãţilor naţionale sunt rezervate 18 locuri în plus, astfel cã numãrul parlamentarilor ajunge la 470. Din datele preluate de pe Agenţia de Rating Politic privind metoda de alocare lucrurile, pe scurt, lucrurile ar sta cam aşa:
“1. Fiecare partid primeşte în fiecare judeţ şi la nivel naţional, în funcţie de cota sa de voturi de la alegeri, în mod proporţional, conform unui algoritm clasic în practica politicã un numãr de mandate.
2. Aceste mandate naţionale sunt împãrţite echitabil fiecãrei circumscripţii (judeţ) şi fiecãrui partid per judeţ.
3. Apoi, în fiecare circumscripţie (judeţ) pentru fiecare colegiu uninominal se alocã pe rând mandatele naţionale.
4. Mai întâi câştigã colegiile acei candidaţi care au avut mai mult de 50%+1 din voturi.
5. Apoi, pentru celelalte colegii rãmase neocupate, primesc mandate ceilalţi candidaţi, în ordinea descrescãtoare a numãrului de voturi obţinut, pânã se epuizeazã colegiile şi mandatele ce se cuvin fiecãrui partid.
6. E posibil ca un partid sã câştige într-un judeţ „din prima” cu 50%+1 mai multe colegii, chiar dacã depãşeşte numãrul de mandate/colegii calculat la punctul (2) pentru acel partid în acel judeţ.
Foarte important: Toate aceste mandate/colegii îi rãmân alocate pentru cã au fost câştigate cu 50%+1!
7. În schimb, toate celelalte partide care sunt îndreptãţite sã primeascã mandatele le obţin CHIAR DACÃ toate colegiile sau majoritatea lor au fost DEJA ocupate de candidaţi câştigãtori „din prima” (50%+1)!
8. Astfel se ajunge la situaţia cã un colegiu poate avea 2 câştigãtori sau chiar 3.
9. Acesta e efectul direct al combinãrii metodei „majoritare” – „câştigãtorul ia tot” – şi a celei proporţionale –care înseamnã cã fiecare primeşte în Parlament o cotã propoţionalã cu numãrul sãu de voturi.
10. Consecinţa este cã numãrul de parlamentari creşte cu fiecare colegiu care este „dublat” în acest mod.
11. În 2008 a existat doar o excepţie la Arad unde Colegiul nr. 7 a avut doi deputaţi, unul de la PDL şi unul de la UDMR. De aceea în loc de 470 de parlamentari, Parlamentul a avut în legislatura 2008-2012 471 de parlamentari.
12. Aceste situaţii se petrec acolo unde un partid puternic câştiga într-un judeţ multe colegii „din prima” cu 50%+1”. (sursa Agenţia de Rating Politic).
Sper cã prezentând aceste aspecte v-am fost cât de cât de folos în înţelegerea mecanismelor de distribuire a mandatelor, dupã 9 decembrie.
Faţã-n faţã, pe la spate
Dincolo de aspectele acestea tehnico-legislative cam alambicate rãmâne realitatea confruntãrii politice directe dintre candidaţi. Sã ne aplecãm acum asupra bãtãliei electorale în sine, a actorilor ce-şi vor juca rolurile pânã pe 9 decembrie.
E adevãrat cã în ultimele sãptãmâni am discutat mai mult despre confruntarea candidaţilor USL cu cei ai ARD, considerând cã aici, în acest conflict politic e cheia configuraţiei politice dupã 9 decembrie. Dar poate cã nu a fost tocmai echitabil faţã de ceilalţi candidaţi şi nici faţã de alegãtori sã insistãm doar pe cele douã mari tabere, spectrul politic nerestrângându-se totuşi la duetul USL-ARD. Mai sunt şi alţi candidaţi, şi alte partide, unele care pot furniza surprize. De pe siteul prefecturii noastre mult stimate şi îndrãgite am luat ce nume de candidaţi am gãsit acolo, şi de data aceasta începem cu cei pe care i-am neglijat.
Din partea PRM candideazã Drãghiea Ştefan Daniel, Cristel Robert (Senat), Marinescu Irinel, Gorun Constantin, Lãcãtuşu Ion, Dascãlu Ştefan (Camera Deputaţilor).
De la Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale: Finkelstein Mustaţã Gabriel (CD), Nisipeanu Vlãduţu înţelegem cã s-a retras.
Partidul Ecologist Român îi propune pe Bãrbulescu Florian, Beţiu Constantin, Grigorescu Laurian (Camera Deputaţilor), şi Medragoniu Gabi Damian, Guran Popa Petre Daniel (pentru Senat).
Partidul Poporului Dan Diaconescu: Ionuţ Buculeasa, Alexe Vergil, Ilie Şerban, Rãdoi Constantin (Camera Deputaţilor), Stângã Tãnase şi Haneş Constantin (Senat).
UDMR: Mednyanszky Ştefan Emeric, Nistor Ioszef (Senat), Matyus Pal, Meszaros Attila Antal, Szoros Ilie Alexandru, Barta Ion (Camera Deputaţilor).
Pentru Camera Deputaţilor ARD îi propune pe Mihai Stãnişoarã, Doiniţa Mariana Chircu, Constantin Bãbeanu Popescu, Andi Nodiţ, iar pentru Senat pe Ion Mîţu şi Marius Bãlu.
USL îi propune pentru Camera Deputaţilor pe Rodin Traicu, Petre Daea, Marius Mihalache, Viorel Palaşcã, iar pentru Senat pe Tudor Chiuariu şi Nicolae Şerban.
Cam aceasta e configuraţia (sper sã nu fi sãrit peste nimeni) pentru 9 decembrie. Fiecare îşi va juca şansele cum ştie mai bine. Dar totuşi ce şanse au? La aceastã întrebare putem aproxima un rãspuns dacã luãm în calcul un instrument inedit şi destul de curios numit Simularea votului din 9 decembrie propus atenţiei publice de portalul rompol.ro sãptãmâna trecutã. Algoritmul de calcul, din câte am înţeles, are ca bazã o medie a sondajelor de opinie efectuate pânã acum. Oricum e interesant ca punct de pornire.
Cine pierde şi cine câştigã în Mehedinţi ?
Predicţia celor de la rompol.ro porneşte de la urmãtoarele scoruri posibile:
USL: 56.37%, ARD: 25.71%, PP-DD: 10.14%, UDMR: 5.57%, Al 5lea partid: 2.21%, alte partide: 0.00%. Distribuţia voturilor dupã eliminarea partidelor care nu ating pragul electoral ar fi de 5%, astfel cã, la final, USL ar obţine 57.64%, ARD: 26.29%, PP-DD: 10.37%, UDMR: 5.70%, iar al 5lea partid: 0.00%. Ca mandate de parlamentari am avea o situaţie de genul urmãtor: pentru Camera Deputaţilor USL ar obţine 251, ARD 82, PP-DD 33, UDMR 19. Iar la Senat USL 114, ARD 36, PP-DD 14, UDMR 8, al 5lea partid 0.
Situaţia devine interesantã când ne uitãm în dreptul judeţului nostru, la calcule şi procente estimate. În circumscripţia electoralã Mehedinţi USL ar obţine un scor general final de 50.06%, ARD 42.65%, PP-DD 6.26%, UDMR 1.04%, iar al 5lea partid 0%.
În calculul celor de la rompol.ro Colegiille nr 1 şi nr 2 pentru Camera Deputaţilor ar putea fi adjudecate de candidaţii ARD (prin repartizare), USL reuşind sã închidã cu 50% plus 1 doar Colegiile nr 3 şi 4. PP-DD ar obţine un numãr de voturi important dar nu suficient, oricum în jur de 2000 de voturi pe colegiu.
Pentru Senat, doar pe Colegiul nr 2 USL ar obţine 50% plus 1, Colegiul nr 1, prin repartizare, revenind ARD. Alãturi de cele douã alianţe PP-DD ar lua un numãr bun de voturi, dar nu suficient sã câştige un fotoliu în legislativ.
De la început am privit cu scepticism aceste date avansate de rompol.ro şi mediatizate intens la un moment dat de unele televiziuni. Cifrele sunt cifre, calcule reci, matematice, ce nu ţin cont de realitãţile sensibile ale momentului electoral ce nici nu a început efectiv. E dificil de estimat cine va câştiga, în final, şi dacã previziunile celor de la rompol.ro se vor confirma. Ele rãmân, aşa, la capitolul, teme de discuţie, în ciuda aparenţelor lor sistemice, ştiinţifice, matematice. Totul e încã posibil şi nimic nu deja bãtut în cuie.
Lupta pe colegii va fi destul de durã şi de… emoţionalã. Va câştiga cel care va fi mai convingãtor decât ceilalţi, mai credibil, cu o notorietate mai mare. Cel mai popular şi mai simpatic.
Şansele fiecãruia dintre candidaţi, pe colegiul sãu, ţin de felul în care are o campanie coerentã, mesaje mai percutante, vizibilitate publicã. De felul în care se va apropia de oameni şi-i va câştiga. Cel puţin în mediul urban, în Severin mai ales, chiar va fi un vot predominant uninominal, adicã unul axat pe charisma candidatului, şi abia într-o mãsurã rezonabilã unul politic, bazat pe fidelitatea faţã de un partid sau altul. Votul politic va conta, desigur, funcţie de cum se vor mobiliza partidele la vot. Dar aici, în Severin, dat fiind faptul cã oamenii au deja opinii destul de formate, au şi un acces mai pronunţat la televiziuni şi net tind sã cred cã votul va fi unul bazat efectiv pe… simpatie şi intuiţie. Un vot dat de felul în care alegãtorul, eu, dv, noi toţi, îl simţim pe candidat, dacã ne place sau nu, dacã ne inspirã încredere sau nu. Miza cred cã aici este, la nivelul acesta de sensibilitate publicã. Dincolo de toatã nebunia politicã, de alegeri, de calcule mai mult sau mai puţin corecte, realitatea Mehedinţiului ar trebui sã invite la luciditate şi responsabilitate. E deajuns sã te uiţi pe datele Institutului Naţional de Statisticã pentru a înţelege cât de prost stãm, cam la toate capitolele economice. Şi poate cã nu ai nevoie de nicio datã statisticã pentru a înţelege acest lucru. Ieşi pe stradã, discuţi cu oamenii şi îneţelegi.
Dincolo de sporovãiala politicã, judeţul nostru e unul în care criza este la ea acasã, din pãcate.
