Ţarã bogatã, locuitori sãraci

  România este una dintre cele mai bogate sãrace ţãri din Uniunea Europeanã. Ţara este una bogatã, din punctul de vedere al resurselor. Printre cele mai bogate din lume. Dar locuitorii sunt foarte sãraci. Printre cei mai sãraci din lume. Şi nu sunt numai sãraci, dar şi huliţi. Peste tot pe unde se duc sunt înjuraţi, bãtuţi, omorâţi, violaţi, arşi. Românii sunt printre cei mai urâţi locuitori ai acestei planete. Cred cã se şi vede când ies din ţarã cã este o naţiune taratã, mereu cu jugul pe cap, mereu cotropitã şi gata sã fie mãcelãritã. Un neam de supravieţuitori. Sunt puţini români care îşi trãiesc viaţa cum vine şi sunt mereu pregãtiţi pentru ce e mai rãu. Sã nu fie cuceriţi de vreun vecin, sã nu le punã careva un bir pe cap.

Este ceva care vine din istorie şi de care nu se poate scãpa atât de uşor, mai ales cã este întipãrit în ADN. Nu se poate scãpa aşa de uşor de statutul de cotropit, de lovit de soartã, de ghinionist, de pãrinte care îşi trimite fiii la otomani, ca tribut. De om care îşi arde recolta şi îşi otrãveşte fântânile ca sã nu aibã parte nimeni de ele. Mentalitatea românului are ceva aparte. E mereu gata sã plece, pentru cã nu se ştie cine îi bate la uşã. Este adânc impregnat în fibra naţionalã statutul de cotropit, de om pe fugã, de biciut, de sãrac, de sãrman, de nãpãstuit, de vitregit.

Apoi au venit şi cei 50 de ani de carcerã din comunism în care am stat închişi în spaţiul acesta. Nu am putut sã plecãm pe nicãieri. A fost universul concentraţioal, Canalul, tortura. Practic, tot românii i-au torturat pe români, dar e vorba şi de sferele de influenţã. E clar cã în aceastã parte de lume am fost la mâna imperiilor. Fie cã au avut un interes sau nu sau doar au încasat birul. Marile imperii otoman şi ţarist, dar şi un pic austro-ungar au apãsat pe ţãrile române.

Ne-au lovit din toate pãrţile şi abia ne-am ridicat şi am mers mai departe. De fapt principala caracteristicã a românului este supravieţuirea. Este instinctul de supravieţuitor peste ani, peste veacuri, indiferent de ce trece peste tine. Te otrãvesc, te taie, te amputeazã, românul merge mai departe şi supravieţuieşte. Limba merge mai departe şi înfloreşte.

Cel mai greu a fost dupã 1990 când nu am reuşit sã construim mare lucru în democraţie. Niciun proiect major pentru ţarã, în afarã de NATO şi UE. Dar nu avem niciun merit cã facem parte din cele douã organizaţii. NATO s-a extins şi fãrã voia noastrã. Şi-a extins sfera de influenţã şi în partea asta de lume pentru a profita de reculul spaţiului ex-sovietic. Atunci China încã nu se ridicase atât de tare. Cu UE este la fel. S-a extins în zona de influenţã a fostului mare imperiu, a URSS. Marile blocuri, marile civilizaţii s-au întins peste România sau în zona noastrã. A început şi marea migraţie a românilor. Nu au plecat doar românii, ci şi ţiganii. Mai sunt şi români cu pãcate, dar rromii au rãmas un spirit liber din toate punctele de vedere şi au distrus uneori imaginea acestei ţãri în ultimii 30 de ani. Au mai fost şi români printre ei.

Acum toţi românii sunt consideraţi ţigani, furãcioşi, hoţi, bandiţi, traficanţi. Nu mai au loc pe niciunde. Fiecare ins care iese din ţarã poartã anatema, blestemul de a fi român. Nu va mai putea schimba nimeni în bine imaginea pe care românii o au în ţãrile scandinave, de exemplu. Acolo, ura faţã de români este dusã la extrem, din cauza cerşetorilor. Apoi, se face cu sau fãrã intenţie confuzia între rromi şi Rromânia. Aproape cã România este consideratã ţara rromilor, a ţiganilor şi nu India de unde au plecat înspre Europa cu sute de ani în urmã, ca populaţie migratoare.

Şi pur şi simplu, românii sunt ucişi, sunt sacrificaţi din principiu. Eşti român, ar trebui sã te simţi în pericol în altã ţarã a lumii. Pur şi simplu doar pentru cã ai aceastã naţionalitate. Nu cred cã este vreo ţarã pe planetã unde românii sã fie respectaţi ca neam, ca stat. Cei care sunt respectaţi fie au zeci de ani în afara ţãrii, fie şi-au renegat apartenenţa, şi-au schimbat numele. Nu au mai vrut sã se ştie în ţãrile de adopţie cã sunt români. Au supravieţuit.