Actorul Ion Dichiseanu a murit nu din cauza coronavirusului, dar a contractat o bacterie nosocomialã care i-a fost fatalã… Unde? Într-un spital din Bucureşti, unde se dusese pentru nişte analize. Aceastã bacterie nenorocitã este urmarea unor folosiri de incinte neigienizate, în care ea troneazã, cum sunt spitalele româneşti, şi face victime acolo unde te aştepţi mai puţin! Scapi de Covid, dar te rãpune nosocomiala! Concluzia care se impune – nu o tragem noi, în premierã, doar o repetãm – este cã reţeaua spitaliceascã româneascã este periculoasã, fatalã chiar, celor care, dintr-un motiv sau altul, trebuie sã stea prin acele locuri! Un pericol pe care niciun guvern nu a fost în stare sã-l eradicheze dupã 1989, chiar dacã a mai promis, din când în când, acest lucru. Este la fel ca în cazul autostrãzilor, care se tot… construiesc de vreo treizeci de ani, dar numai pe planşetele proiectanţilor, din tot acest efort nerezultând decât niscai kilometri ridicol de scurţi, ori ceva drumuri expres, în cel mai bun caz, şi, pe cealaltã parte, mulţi, mulţi bani încasaţi de tot felul de firme de casã pentru studii de fezabilitate.
Scandalos, dar, aşa se întâmplã şi cu spitalele noastre de stat, se promite enorm şi se face puţin spre deloc. Mai mult, pandemia, ştim, a impus relocarea multora dintre spitalele de specialitate în spitale strict anti-Covid, mulţi pacienţi rãmânând fãrã tratamente spitaliceşti, doar ambulatoriu, alţii neputând sã fie internaţi, operaţi, trataţi direct sub supravegherea medicalã presupusã de un salon de spital. O situaţie asupra cãreia nu aveai voie sã te apleci prea mult, cã erai învinuit drept obstrucţionist la eradicarea Covid, şi riscai amenda, arestarea, lucru neschimbat nici azi!
Teroarea instituitã pe toate canalele de comunicare şi în afara lor privind infectarea cu Covid a redus la tãcere pe foarte mulţi, presa oficioasã fiind obligatã prin contracte de stipendiere sã trâmbiţeze non stop comunicatele guvernului, cum cã indicele şi rata de infectare este mare, cã moartea inundã România prin intermediul acelui SARS-COV2, cã trebuie sã ne vaccinãm, sã ne vaccinãm continuu, sã scãpãm.
Ei, bine, un studiu autorizat, independent de orientarea pro-Covid a guvernanţilor noştri, a reliefat, de curând, un fapt despre care s-a mai vorbit în mediile neatinse de morbul alinierii la politica deşãnţat de obedientã a multora la politica generalã guvernamentalã, cum cã populaţia României a fost imunizatã pânã spre 32 la sutã, natural, în contextul Covid-ului, restul de pânã la 50 la sutã fiind imunizatã prin vaccinare, un procent care permite aceste… “mãsuri de relaxare” ce începurã sã se aplice în viaţa României. Partea bunã este aceasta, partea proastã este cã guvernanţii noştri s-au fãcut cã nu ştiau de aceastã situaţie a imunizãri naturale, pe deasupra, ei raportându-se în statisticile lor la o populaţie a ţãrii conform recensãmântului din 2011 ale cãrui rezultate au fost publicate în ianuarie 2012, anume cã, atunci, eram 20.121.641 locuitori. Deci, acum 10 ani, numai cã, între timp, au plecat din ţarã, spun statistici neoficiale, vreo 5 milioane de români, stabiliţi cu contract de muncã sau emigraţi definitiv din ţarã, ceea ce ar duce la o populaţie între graniţele actuale, atinse de pandemie de doar vreo 15 milioane de români, adicã cu un sfert din ceea ce se înregistrase, oficial, în 2011! Unde este adevãrul despre statisticile cuprinse în tabelele cu Rata incidenţei?
Doar în Drobeta Turnu Severin, dacã este sã ne raportãm exclusiv, rata amintitã se calculeazã la o populaţie de 105.226 locuitori! O aşa populaţie a Severinului, la ora actualã, este de domeniul fanteziei, chiar dacã ar fi sã includem aici şi suburbiile, toate, şi toţi musafirii pe care i-am avea prin case! De unde, oare, aşa cifre, când prin cartiere sunt sumedenie de apartamente goale, când strãzile mustesc de case semi-abandonate, cei care le stãpâneau fiind ori decedaţi de mai multã vreme, ori fiind “plecaţi la muncã, în strãinãtate”!
Ca sã nu mai vorbim de situaţia din mediul rural, unde golirea satelor este un fenomen care a atins cote alarmante! Deasupra acestor evidenţe, sã mai punem şi rata natalitãţii extrem de scãzute, deci mai mulţi morţi decât nou-nãscuţi, şi avem un tablou mai aproape de realitatea depopulãrii bietei Românii contemporane! De unde, deci, exactitatea cifrelor raportate prin documente oficiale, cu statistici de infestare, rate ale incidenţei etc? O minciunã de la un capãt la altul, chiar dacã ea ar avea o acoperire legalã, anume cã un astfel de calcul statistic se face în baza cifrelor oficiale ale INS etc etc.
Revenind: dacã pentru combaterea pandemiei s-au fãcut asemenea eforturi colosale şi financiare, şi materiale, şi umane, ia, hai, faceţi acelaşi efort, stimabili guvernanţi, şi în privinţa eradicãrii bacteriilor nosocomiale de prin spitale, sã nu mai murim ca proştii dupã internare din cauza lor! Procedaţi la instituirea unor calcule privind rata incidenţei bacteriilor nosocomiale pe oraşe, municipii, judeţe, şi plãtiţi distrugerea ei, vaccinaţi oamenii atinşi de ea, sau trataţi-i cu ce se cuvine, faceţi apel la OMS, Bill Gates, la toţii specialiştii mondiali, sã vã dea sprijin logistic, fonduri, orientare strategicã anti-nosocomialã, haideţi, cã aveţi talent la aşa ceva!
Pandemia de Covid a murit, gata, suntem imunizaţi, trãiascã pandemia de bacterii nosocomiale, care trebuie şi ea stârpitã! Hai la lupta cea mare, guvernanţi! Aux armes, arafaţi!
