Statele lumii nu trebuie sã vadã în vaccinare soluţia optimã şi finalã pentru eliminarea pandemiei de coronavirus. Este clar cã se pot îmbolnãvi şi persoanele care s-au imunizat. Se spune cã cei vaccinaţi fac o formã de boalã mult mai uşoarã şi nu vor suferi atât de mult, iar viaţa nu le va fi pusã în pericol. Pe de o parte nici aceastã pandemie nu este cea mai durã de care a avut parte omenirea. Cu siguranţã cã sunt viruşi şi mai periculoşi şi care pot ucide oamenii într-un numãr şi mai mare.
Pe de altã parte ştiinţa s-a mişcat foarte repede şi a realizat mai multe vaccinuri care sã fie administrate de la ţarã la ţarã. Este clar cã ştiinţa a progresat în ultima jumãtate de secol, iar de la apariţia supercomputerelor sau a computerelor cuantice, pot fi elaborate mult mai rapid modele care pot fi patentate şi în domeniul medical.
Sigur cã au loc în continuare teste pe oameni pentru a se vedea efectele şi eficienţa, dar nu este suficient. În mod cert, pe lângã vaccin este nevoie şi de un tratament. Marile companii trebuie sã lucreze la un tratament care sã elimine virusul în fazã incipientã şi sã nu se mai ajungã la spital.
Este nevoie de o pastilã care sã fie eficientã, ieftinã şi la îndemâna tuturor. Este clar cã din toatã aceastã poveste cei care au de câştigat sunt cei din Big Pharma. Este industria medicamentelor care are nevoie de pacienţi vii şi nu de morţi. Niciun mort nu a primit medicamente care sã îl ajute în vreun fel. Prin urmare, cu toate problemele de eticã şi bani, ştiinţa pare sã fie în slujba omului. Chiar dacã marile companii mulg acum miliarde de euro de la ţãrile lumii, este un preţ care trebuie sã fie plãtit. Cu toate acestea, prin pandemie trecem toţi, indiferent de locul de muncã la care suntem şi nu ar trebui ca unii sã îşi numere banii pe timp de pandemie.
În spatele banilor sunt milioane de morţi şi de oameni care au trãit drame prin spitale şi care au pierdut rude sau apropiaţi. Sigur cã şi în vremea rãzboiului şi a Holocastului au fost oameni care au câştigat sume imense de pe urma semenilor lor. Este clar cã aşa se întâmplã şi în momentul de faţã. Boşii se bat pe burtã şi urmãresc bursele, sã vadã dacã le mai cresc acţiunile. Unii au strâns pe timp de pandemie cât pentru mai multe generaţii şi nu vor mai avea probleme vreodatã în viaţa. Nici ei, nici urmaşii lor.
Dacã tot e comerţ cu suflete moarte, companiile de medicamente şi vaccinuri sã meargã pânã la capãt şi sã descopere şi un medicament care sã fie eficient pentru cazurile uşoare şi medii. Este greu ca un caz grav, dependent de oxigenul de la aparat sã se trateze acasã cu pastila pe care Pfizer se laudã cã o va produce şi pune în circulaţie pânã la finalul anului.
În altã ordine de idei nu traversãm nici cele mai crunte momente din istoria umanitãţii. Cu siguranţã cã au fost unele şi mai rele, precum gripa spaniolã, genocidurile, foametea, rãzboaiele mondiale şi altele. Cert este cã nu pare cã am învãţat ceva din toate câte au trecut peste predecesorii noştri şi acum peste noi.
Lumea este croitã tot în jurul banului şi nu a omului şi a nevoilor sale primare sau sufleteşti şi intelectuale. Ne putem descurca, am vãzut, cu foarte puţin, dar nu putem sã trãim fãrã libertate. Este cel mai important lucru din viaţa unui om. Fie cã vorbim de libertatea fizicã sau libertatea de alte timpuri, sufleteşti sau intelectuale.
Unii ar spune cã suntem prea mulţi şi aici se pune o problemã de eticã legat de decesele din pandemie. Nu cã s-ar bucura, dar planeta nu ne mai poate duce. Suntem ca nişte furnici care am acaparat toate resursele. Ideal este sã îi salvãm pe toţi, indiferent de condiţia socialã şi de intelect. Etic este sã avem şi acel tratament care sã ne vindece pe toţi, dar care va fi lecţia pe care o învãţãm din pandemia asta? Senzaţia este cã deja am început sã uitãm şi sã ne gândim la viaţa de altã datã, cã se va întoarce.
