Mã fraţilor doar vreo 30 de afro-asiatici, migranţi, trecurã Dunãrea cu barca, di la cuscrii sârbi pânã pe mal, la Gârla Mare. Dintr-o datã. Pã în ritmu’ ãsta, dacã trec aşa sã înmulţeşte populaţia judeţului, de o sã trecem pi la vecini. Bine, dacã or fi oameni muncitori, nu ar fi rãu, cã şi aşa nu mai are cine sã munceascã. Pãnã şi nerodu de Sucã zisã cã stã el sã-i aştepte, le face cu mâna de pe mal, sã ştie unde sã acosteze, numai sã vinã ei sã munceascã. Pã el vorbeşte, cã n-a muncit o zi în viaţa lui, în afarã de aia când vându ouã în Piaţa Sârbilor, cu doi franci bucata. De ne fãcurãm de omletã, cã ne deterã afarã din piaţã, cã stricãm mercurialul. Numai stricãciuni cu nerodu, de aia numai metoda a treia îl mai scoate din ale lui.
În schimb, al lu Zbanghiu e mare muncitor, numãrã pe şantier sacii pe care-i carã alţii. Transpirã di la atâta numãrat şi ia şi leafã, la final de lunã, cât sã-i ajungã pentru o sãptãmânã întreagã. Dupã aia, totu’ pe caiet, cã s-a autocunoscut cu fata di la aprozar şi-i dã pe datorie ce vrea sufleţelu lui. Şi ãsta are suflet mare, ãsta al lu Zbanghiu.
Aia e, da numai cu ãştia mici de învaţã bine nu e prea treaba bunã. Pã da, copiii din şcolile mehedinţene, buni la învãţãturã, nu au primit bursa de merit nici pe primul semestru şi sã pare cã nici pe semestru’ asta… din lipsã de fonduri. Mehedinţiu’ este un judeţ de stânga şi… nu sã simte. O duc bine doar şefii, care-şi vor aminti de bursele respective doar în campaniile electorale. Cã le aducem bine aminte.
Ete, nea ministru’ di la Energie, nea Virgil di la noi di la Mehedinţi plecat, sã luã la trântã cu activiştii di la Greenpeace. Zisã cã ‘mnealui vru dialog, da ei vroiau altceva. Ba cã au fost şi ironici, iarã asta nu sã cade cu una, cu douã. Cã nu ne tragem aşa de şireturi, nu fumãm trabuc împreunã şi nici sticla de whisky nu o împãrţim cu orişicine, cã ne permitem. Bine, nici activiştii nu sã lãsarã şi-i deterã replica, comparând cu faptul cã omologii lu’ nea Popescu, din alte ţãri, sã preocupã de mediu şi vin cu soluţii alternative pentru mineri, în aşa fel încât sã scadã poluarea cu cãrbune. Bine, rãzbelu’ surzilor şi bucuria nebunilor, cum sã zice, da ce mai conteazã?!
Mã nepoate, veni Tanţa lu Pecingine fãcutã scrum, cã sã certã cu un poliţist di la localã, cã trebe sã plãteascã amendã, cã nu-şi plãtisã parcarea în centrul oraşului. Cã şi Tanţa nu poate sã parcheze decât în buza oraşului, nu care cumva sã nu o remarce careva. Acuma e bunã de platã, numai cã problema asta cu parcãrile sã dusã pãnã la nivel de cartiere. Unde au REUŞIT unii sã ocupe 2 sau 3 locuri sau, şi mai grav, nici nu deţin în proprietate vreun autoturism. Da, dar au luat loc de parcare în zona unde locuiesc şi… le dau spre folosinţã pretenilor. Interesant, când nu erau numerotate locurile de parcare nu existau certuri, scandaluri, acum este un circ continuu. Poate sã autosesizeazã cineva din administraţia muncipiului reşedinţã di judeţ!
Mã fraţilor, dintre toate proiectele di pi la judeţ, care nu diferã de anii trecuţi, adicã asfaltãri şi iar asfaltãri, neieşind mai nimica în evidenţã, salutai proiectu’ pentru reabilitarea piciorului Podului lui Traian, afundat în mlaştinã, ros de vremi şi neprotejat de nimenea. Dacã aţi vedea ce frumuseţi de proecte au fãcut cuscrii de peste Dunãre, sã-şi protejeze patrimoniul istoric, fãrã sã fie în UE, aţi rãmâne fãrã grai. Da noi nu suntem sârbi, aşa cã în mlaştinã e mai bine…
Da pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
