Pânã şi pandemia se defãşoarã dupã ureche în ţara noastrã. Nu ştie nimeni exact care este statistica oficialã. În ţara noastrã nu este nici dictaturã militarã, nici dictaturã medicalã. Este dictatura proştilor. Pe foarte multe posturi din ţara aceasta sunt oameni care nu au nicio legãturã cu domeniul. Sunt oameni care au beneficiat de susţinere din partea politicienilor şi a grupurilor de interese sau se bazeazã pe un nepotism sau pe vreo şpagã.
Se poartã relaţiile şi în capitalism, dar parcã mai rãu decât în comunism. Pe vremea comuniştilor parcã mai erau promovate puţin şi valorile. Era şi directorul politic şi alte secãturi, dar specialiştii se mai gãseau la locul lor. Erau specialişti în agriculturã, în economie, în relaţii internaţionale, în servicii secrete, în educaţie.
Sigur cã nu funcţiona totul cum trebuie, dar nu erau atât de mulţi proşti în funcţii publice. Parcã procentul era mai mic decât în zilele noastre. În democraţie, procentul de proşti promovaţi este mult mai mare, pentru cã banii decid totul şi nu competiţia sau competenţa. Partidele politice nu promoveazã nici ele competenţa pentru cã nu tot timpul în democraţie cel care este competent şi implicat în politicã este votat de cãtre alegãtor. În comunism nu se pune problema legitimitãţii alegerilor şi cam pe toate posturile sunt oameni numiţi de partid pentru cã partidul unic decide totul în economie şi în viaţa socialã.
Cum sã ne întrebãm ce se întâmplã cu pandemia în România, când nimeni nu mai ştie care este exact numãrul de infectaţi. Sunt mai puţine cazuri de coronavirus acum decât anul trecut. Problema este cã anul trecut nu aveam atât de mulţi pacienţi la ATI COVID. Înseamnã cã nu sunt raportate toate cazurile. Nici cu testãrile nu este treaba concludentã, dacã avem un numãr atât de mic de cazuri. Se spune cã sunt de cinci ori mai multe cazuri decât cele anunţate oficial în fiecare zi. Adicã în loc de 4.000 sunt de fapt peste 20.000.
Nu mai sunt nici paturi în spitale. Acest lucru nu s-a întâmplat anul trecut. Când ieşeam din casã era doar cu declaraţie. Cum se face cã sunt cazuri mai puţine raportate, dar nu mai avem locuri în spitale şi numãrul de morţi este în creştere? E clar cã cineva omite ceva ca sã nu spunem cã se minte cu statistica.
Cu ce ne ajutã dacã avem o statisticã bunã, dacã realitatea este alta şi morţii nu au cum sã fie omişi pentru cã se vãd peste tot. Se vede şi când evacueazã spitale ca sã facã loc pacienţilor COVID în stare gravã. Sunt lucruri care se bat cap în cap. Ori nu ai cum sã nu observi cine este la conducerea Ministerului Sãnãtãţii. Un individ care în aparenţã nu are niciun fel de legãturã cu domeniul de activitate respectiv. Dar are ceva. Este vorba de susţinerea politicã majorã din partea unui partid politic. Şi partidul se aflã la guvernare în cadrul unei alianţe şi a unor negocieri.
Nu îşi dã nimeni seama care este politica ministerului de resort legat de pandemie. Poate urmãtoarea: cine trãieşte trãieşte, cine moare moare! Adicã e ca şi cum nu ai avea pandemie de coronavirus. Ce rost mai are sã închizi totul, sã vii cu amenzi şi cu altele care omoarã anumite pãrţi din economie? Este vorba de sectorul horeca în general. Nici restricţiile nu sunt de fapt restricţii pentru cã nu prea sunt respectate. Este o harababurã şi chiar un haos generalizat. Nu e zi în care sã nu vedem vreo petrecere sau vreun protest împotriva mãsurilor. Unii poartã mascã, alţii nu. Nu se ştie dacã amenda este legalã sau nu. Acum au început sã închidã din cluburile care organizeazã petreceri sau care nu respectã restricţiile.
Cu vaccinarea este acelaşi balamuc. Unii nu iau în calcul vaccinarea, alţii se tem. Unii promoveazã anti-vaccinarea. Ce comunicare avem la nivel public pe tema vaccinãrii? Nimic. Toatã lumea crede cã vaccinarea este doar în folosul companiilor care produc vaccinul şi în plan secund cred cã se va produce şi imunizarea de masã. Nici mãcar sã copiem de la alte ţãri corect anumite mãsuri nu suntem în stare. Facem şi noi ce putem: pandemie dupã ureche. Aa, uitasem: în 2020, România a înregistrat cea mai micã natalitate din istorie. În cazul ãsta trebuie sã credem statistica. Vine pe un tren descrescãtor de zeci de ani. Adicã de când se fac astfel de mãsurãtori. Ce strategii, ce guvernare! O sã vedem peste 50 de ani efectele proştilor la guvernare.
