Mã fraţilor, ce mai faceţi mehedinţenii mei cetitori de Obiectiv? Tot cu salariul minim? Tot cu pensia de doi lei şi doi bani? Pã deh, dacã aţi învãţat carte, acuma musai sã staţi şi sã vã uitaţi cum fac unii bani cu nemiluita. Şi nu vorbim de data asta de nea ministru Popescu, asta e altã poveste, da sã vezi ce fac şi ãi de pe lângã ‘mnealui. De pildã, dacã e sã citãm din Libertatea, nea Cristian Boşoancã e azi director de cabinet la nea Popescu, la minister. Cicã ‘mnealui a terminat Colegiul Economic de la Drobeta-Turnu Severin în 1998. Apoi a fãcut la Târgu Jiu încã doi ani de facultate pentru a primi licenţa de economist, în timp ce era consilier parlamentar la Turnu Severin. Interesant este şi cã nea Virgil Popescu, actualul ministru al energiei, a predat la Colegiul Economic în perioada în care domnul Boşoancã îşi fãcea studiile. Adicãtãlea era profesoru’ lu ‘mnealui. Da sã mergem mai departe, vorba lu al lu Zbanghiu. În 2009, nea Boşoancã avea trei slujbe în Drobeta-Turnu Severin, fãcea un masterat la Spiru Haret în Managementul Financiar Contabil al Instituţiilor Publice şi Dreptul la zi, tot la Spiru Haret, în Bucureşti. Da sã vezi matale, cã în 2012 este angajat în conducerea Casei Judeţene de Sãnãtate Mehedinţi. Trai neneacã, mai ales cã cicã avea zero expertizã în domeniu.
În 2018, singurul an fiscal neacoperit de declaraţiile de avere, firma domniei sale are un profit de sub 35.000 de euro. Totuşi, în aceastã perioadã, cumva, omul are în plus 65 de metri pãtraţi de teren intravilan în Bucureşti, un apartament de 148,29 de metri pãtraţi şi un garaj de 25 de metri pãtraţi, tot în Bucureşti, 10.786 de metri pãtraţi de teren extravilan (pãdure, fâneaţã) şi o scãdere netã a conturilor de sub 35.000 de lei. Fie toate au costat sub 44.000 de euro, fie domnul Boşoancã avea pe acasã câteva sute de mii de euro bani de buzunar. În aprilie 2020 fu numit director de cabinet al ministrului Virgil Popescu. La scurt timp, în iulie, Guvernul îl numeşte pe nea Boşoancã de Severin în Consiliul de Administraţie la Electrica S.A., unde este ales preşedinte, deşi are zero calificãri sau experienţã în domeniu. Compania la care statul deţine cel mai mare pachet de acţiuni îl plãteşte cu 4.985 de euro pe lunã. Pe lângã asta, pentru fiecare şedinţã (nu mai mult de 12) primeşte o indemnizaţie de încã 1.445 de euro. Nu e tot. Nea Boşoancã de Severin mai face parte dintr-un comitet de unde primeşte încã 1.200 de euro pentru fiecare dintre cele 7 şedinţe. Plus toate cheltuielile aferente acoperite: hotel, masã, echipamente… Şi o asigurare de 10 milioane de euro în cazul unei acţiuni în justiţie, plus o asigurare medicalã. Pentru câteva ore pe lunã, domnul Boşoancã primeşte minimum de 7.130 de euro pe lunã. Zisã Tanţa lu Pecingine cã ea îşi dã demisia din postu’ de casnicã, cã nu sã mai poate aşa. A ajuns proasta satului deşi, la pregãtirea şi personalitatea ei, ar putea fi mãcar responsabil financiar pi la vreo şcoalã. da, da, unde-ţi faci programu’ dupe pofta ta şi înţelegerea cu şefu! Pã cã nu sã mai poate, la unii le picã din cer şi la alţii le picã de nicãieri.
Mã nepoate, sã întâmplã câte unele, de te miri unde ne aflãm, cã nici în junglã nu se mai întâmplã de astea. Mai nou, un copil fu bãtut la un loc de joacã din Severin, de cãtre un bãrbat, pentru o nimica toatã. Pãi, cum sã dai în halul ãla într-un copil?! Copilu’ ca copilul, da bãrbatu’ bãtãuş, şmecher de jmeker, se ştie!
Bine, între timp sã schimbã chestia aia cu taxa de salubrizare în oraş, acuma sã plãteşte la taxe şi impozite. De o fi mai bine, de o fi mai rãu, om vedea. Ne-o spuneo nea primarele Screciu, cã ‘mnealui sã implicã în tot, chiar şi în tipãrirea zecilor de mii de tipizate, vreo patruzecidemii.
Şi tot între timp sã opri cãldura în locuinţele din Severin, care sunt racordate la încãlzirea centralizatã. Şi anu’ ãsta, ca şi în alţi ani, veni frigu’ de primãvarã. Vorbim doar despre cãldura din locuinţele severinenilor, cã apã caldã nici vorbã. Fiecare s-a descurcat cum a putut, aşteptând ca autoritãţile sã rezolve problema cãldurii aşa cum au promis pin campanii. Parcã era ceva şi cu o centralã experiment, fu tam-tam mare pe tema asta şi ditai publicitatea electoralã. Şi tot nimica.
Mã fraţilor, una peste alta, vestea asta ultima mã întristã. Cel puţin la fel ca vestea despre profesorul Mãicãneanu. De data asta, ştirea fu despre nea Sârbulescu. Nea Ion pentru unii, nea Nelu pentru cei mai mulţi, apropiat de toţi şi stimat de toatã lumea. Aşa sã pare cã e cu viaţa asta, sã duce când nici nu te gândeşti la ea. Trist, dar adevãrat.
Aşa cã, pãnã data viitoare, sã fiţi iubiţi şi optimişti!
