Nu mai avem nimic. Unul dintre ultimele bastioane care mai rãmãseserã necucerite în democraţia fragilã româneascã era sistemul energetic. Cei care sunt acum la guvernare vor sã îl pulverizeze şi pe ãsta. Pare pãcat, dar cumva era previzibil ca România sã nu mai producã nimic, sã nu mai distribuie nimic, sã nu mai însemne nimic în niciun domeniu de activitate. Pare nesemnificativ, dar siguranţa energeticã a unei ţãri ţine de CSAT, de siguranţa statului, de geopoliticã, de strategie naţionalã, de orice înseamnã stat naţional.
Cine nu îşi produce singur energia de care are nevoie depinde de altcineva. Singurele companii care asigurã stabilitate sistemului energetic naţional şi statului român, precum şi independenţã energeticã sunt cele pe combustibili fosili. Mineritul este la final, suntem într-un moment de rãscruce pe planetã, dar se pare cã nu toate ţãrile fac eforturi pentru decarbonare, pentru renunţarea la combustibilii fosili.
Este vorba de minerit şi de cãrbune în primul rând şi apoi de gaze naturale. Suntem vreo 7 – 8 miliarde de locuitori pe planetã şi nu sunt în momentul de faţã alternative cu privire la asigurarea energiei de care avem nevoie. Nu toatã lumea are acces la curent, gaze, apã şi altele. Cam pentru orice pe aceastã planetã este nevoie de o formã de energie. Omenirea a avut alte cãi pânã acum şi nu a pãrut sã fie preocupatã de renunţarea la petrol, gaze şi cãrbune. S-a mers pe vechile forme de combustibil şi de energie. Unii spun cã poluarea a afectat planeta. Au produs acel dezechilibru care se reflectã în creşterea încãlzirii globale, poluare şi schimbãri climatice.
Nu mai este vremea cum era altã datã şi cu siguranţã cã avem câteva premiere de când este populaţie pe planetã sau de când sunt mãsurãtori meteo. Sunt an de an înregistrate premiere (secetã puternicã, inundaţii, ierni în mijlocul verii, ninsoare în deşert şi aşa mai departe). Este nevoie ca întreaga omenire sã conceapã un model comun de urmat. Probabil cã suntem în situaţia picãturii care umple paharul, când vine vorba de schimbãri climatice şi omenirea este picãtura care schimbã şi influenţeazã echilibrul global. Poate cã şi animalele polueazã, agricultura, maşinile şi toate echipamentele produse de om. Balanţa a fost schimbatã. Este nevoie de un efort comun. Degeaba, în Europa se aprobã Green Deal-ul, dacã în Rusia, China, India sau alte state este un alt trend şi nu intereseazã pe nimeni care este treaba cu încãlzirea globalã.
Atunci eforturile Europei vor fi inutile pentru cã în jurul UE nu sunt nişte pereţi din sticlã în jurul Uniunii Europene şi la graniţe se opreşte poluarea şi CO2-ul. Pare mai degrabã o glumã. Toate statele lumii trebuie sã îşi facã un plan de urmat, dar nu de planuri ducem lipsã, ci de alternative, de alte surse de producere a energiei. Este nevoie sã gãsim soluţii la nivel planetar pentru a produce energie ieftin şi din surse regenerabile. Este nevoie şi de baterii performante pentru înmagazinarea energiei electrice. Suntem în momentul necesar, al unei revoluţii şi în domeniul ştiinţei şi al tehnologiei. Oamenii de ştiinţã trebuie sã fie susţinuţi pentru a veni cu soluţii în toate domeniile de activitate. Şi nu numai oamenii de ştiinţã. Poate şi religia, şi politica.
Avem nevoie de noi modele şi în politicã şi în societate. Este necesar un nou model de democraţie şi de guvernare. Este obligatorie schimbarea paradigmei în privinţa distribuirii avuţiei globale. Nu se mai poate continua pe modelul darwinist capitalist potrivit cãruia cel mai puternic rezistã şi acumuleazã şi învinge. Este adevãrat cã nu toatã lumea este egalã, dar avem nevoie de un model de guvernare şi de societate în care tot mai mulţi sã trãiascã normal sau bine, nu cât mai puţini.
Este nevoie de o revoluţie globalã în domeniul energiei şi al combustibililor şi de aici se vor pune toate în mişcare. Dacã vom gãsi o sursã de energie regenerabilã şi ieftinã pentru toatã lumea şi la îndemâna tuturor statelor şi a cetãţenilor şi nu doar surse de îmbogãţire pentru grupuri mici, atunci ne îndreptãm cãtre un coşmar. Lãcomia…
Sigur cã şi un egalitarism absolut nu se poate gãsi decât în distopii. Este greu sã foloseşti acelaşi cadru, aceeaşi mãsurã pentru toţi, dar câteva lucruri pot fi decise pentru binele comun. Ar fi şi impozitatea averilor şi un stat condus ce cei mai drepţi dintre cetãţeni. Este nevoie sã se asigure în acelaşi timp accesul la hranã, sãnãtate, educaţie, transport în mod egal. Pare o utopie, dar este nevoie de o schimbare de paradigmã cu privire la distribuirea averii planetei. 90% din averea populaţiei lumii este deţinutã de 2%.
Sigur cã nu vedem o populaţie a planetei purtând aceeaşi uniformã şi consumând aceeaşi pastilã verde care înlocuieşte hrana şi apa, dar este nevoie ca resursele sã fie folosite în mod chibzuit pentru binele tuturor şi nu doar al celor puţini. Este un pas foarte greu de fãcut pentru omenire, dar, dacã nu îl va face, începând cu politicile energetice, atunci ne vom îndrepta cãtre pieire. Şi nu va suferi nimeni, dacã la un moment dat planeta Pãmânt nu va mai fi locuitã de oameni sau dacã va fi o bucatã de rocã plutind prin Univers.
