În aceste ultime luni de zile, dar şi pe parcursul întregului an ce a trecut am realizat cu o tristeţe fãrã nume câţi oameni s-au dus dintre noi, câte figuri calde, strãlucitoare şi pline de viaţã, de idei, proiecte, cuvinte şi fapte, sentimente şi speranţe s-au stins, s-au petrecut dintre noi, lãsând în urmã doar amintirea lor, doar urme în memoria noastrã afectivã.
În acest an în care ne-am confruntat cu toţii cu spaima cumplitã legatã de covid, foarte mulţi dintre ai noştri, prea mulţi, s-au îmbolnãvit, au trecut prin tratamente grele, prin spitalizãri, prin toate procedurile medicale posibile. Cei care nu au avut covid dar au avut alte boli au trecut şi ei prin clipe grele, legate de aceleaşi proceduri anevoioase, de oboseala cadrelor medicale, de propria noastrã obosealã de a fi.
Trãim vremuri îngrozitoare.
Astãzi îmbolnãvirile au explodat, spitalele sunt pline, teama e o constantã a vieţii noastre de zi cu zi. Inima noastrã a împietrit de nesiguranţã şi teamã. La fiecare tuse tresãrim, la fiecare rãcealã ne apucã palpitaţiile. Cu atât mai greu ne e în astfel de timpuri sã ne despãrţim aşa cum se cuvine de oamenii care ne-au marcat existenţa prin felul lor aparte de a fi.
Ion Sârbulescu, prin personalitatea sa distinctã, a marcat o epocã. A fost nu doar un politician de modã veche, în sensul bun al expresiei, un politician cu clasã, de o distincţie aparte, elegant şi impunãtor, dar şi un intelectual de cea mai bunã condiţie, iubind literatura şi arta cu pasiune, cu generozitate şi o deschidere exemplarã.
Ion Sârbulescu a strãlucit pe scena publicã de la noi într-un mod inconfundabil şi seducãtor. A fãcut parte dintr-o generaţie de aur a politicii mehedinţene, generaţie în care tronau figuri de retori şi patrioţi imbatabili, adevãraţi piloni ai unei democraţii care s-a conturat încet şi ezitant. Într-o manierã cu totul admirabilã Ion Sârbulescu a fost unul dintre puţinii dar marii sprijinitori ai lumii literare, fiind îndrãgostit de poezie, de literaturã, de mediul boem de la noi. Cald, generos, de o inteligenţã rafinatã şi înţelegãtoare Ion Sârbulescu a fost pentru noi toţi un prieten.
Mi-l amintesc cu nostalgie şi cu tristeţea grea a despãrţirii de un om de asemenea calibru cum juca dumnealui fotbal. Punea atâta patos, atâta efort.
Mi-l amintesc îmbufnat dupã o ratare, pãrea un copil cãruia nu i-a ieşit jocul de pase. Erau vremuri frumoase, pline de viaţã. Va rãmâne în amintirea noastrã ca o paginã de istorie, scrisã cu dragoste, cu prietenie şi admiraţie.
Rãmas bun, domnule senator!
