România depinde de mari proiecte pentru a se dezvolta. În momentul de faţã nu avem clar o strategie de ţarã şi fostul Guvern Orban a încropit un Plan de relansare şi rezilienţã şi cum s-o mai numi. Se bazeazã pe celebra finanţare de 80 de milioane de euro de prin programele UE şi împrumuturi, pentru revenirea din pandemia de coronavirus. Sunt bani care pot pãrea mulţi, dar care, neinvestiţi cu cap, în domenii cheie, care sã genereze dezvoltare, atunci sunt sume aruncate la coşul de gunoi pe proiecte care vor muri imediat ce se vor fi încheiat.
Este deja foarte cunoscut cazul programelor pentru perfecţionarea sau recalificarea resursei umane. S-au tocat foarte mulţi bani pe cursuri de calificare şi de recalificare şi nu ştie nimeni câţi antreprenori au apãrut şi câţi au avut un loc de muncã dupã ce au finalizat cursul de sudor sau de bucãtar. Ori au plecat de mult din ţarã. Este aşadar nevoie de investiţii care sã genereze plusvaloare, adicã în special locuri de muncã în economie şi mai ales locuri de muncã bine plãtite.
Avem nevoie de marii antreprenori din sectorul privat real care sã investeascã în domenii esenţiale şi care sã genereze economia de mâine, dar şi prosperitate pentru salariaţi. Nu avem nevoie de noi hoţi destoinici preocupaţi cum sã fure din fondurile europene, sã rãmânã cum vine şi cu maşini scumpe.
Sunt deja cunoscute cazurile din programele europene care au susţinut ridicarea de pensiuni. Unii au realizat pensiunile respective şi s-a stabilit cã şi-au fãcut case pe bani europeni. Totul a fost formal şi angajaţii erau de formã şi totul era de formã. Mulţi au rãmas cu pensiunile şi acum sunt de fapt case de locuit. Este doar un singur exemplu. Mai era un exemplu celebru în Grecia, pe vremuri. Un grec şi-a construit un centru pentru perfecţionarea resursei umane, însã de fapt acolo erau un bar cu dansuri la barã.
S-a aflat pentru cã funcţionarul care a mers în control la sediu şi-a uitat agenda şi a mers sã o recupereze. La revenirea în clãdire nu a mai gãsit sala de curs, ci localul de alimentaţie publicã, unde se mai dansa din când în când la barã. Nu sunt românii primii care furã şi nu ei au inventat corupţia. Cât ne vom mai fura cãciula şi o sã fim mereu nemulţumiţi de ţarã şi cã lucrurile nu merg bine?
Sigur cã aproape toatã lumea vizeazã sã lucreze la stat şi sã iasã la pensie la 42 de ani. Aproape oricine vizeazã sã iasã de tânãr la pensie şi sã fie una babanã, sã îi ajungã pânã la finalul zilelor şi sã nu mai fie nevoit sã munceascã vreodatã. Adicã un fel de câştig la loto. La noi sunt mulţi bugetari care ies devreme la pensie şi cu un venit consistent. Parcã toţi au câştigat la loterie.
Sunt românaşi, nu neapãrat magistraţi, care ies la pensie la 42 sau la 38 de ani şi care au o pensie mai mare de o mie de euro şi care o duc bine pânã la finalul zilelor. Ba chiar ajung sã lucreze tot la stat, chiar în locul din care s-au pensionat. Atunci ce nevoie de mari proiecte mai are ţara noastrã, dacã reţeta fericirii este deja patentatã şi nu mai are rost sã vii cu mari proiecte, muncã, locuri de muncã?
Aproape toatã lumea vrea la stat, cã e sigur şi cã se iese la pensie şi cã un funcţionar e greu de dat afarã, chiar dacã stã numai în concedii medicale sau dacã este foarte leneş. Adicã munca este pentru maşini şi utilaje nu pentru oameni. Nici nu mai conteazã cã nu încaseazã o pensie pe principiul contributivitãţii. Nici vorbã! Dacã existã o lege care îi favorizeazã atunci de ce nu sã nu profite. Sigur cã meritã sã iasã la pensie cei care inventeazã chestii care ajutã în evoluţia omenirii. Poate cei care salveazã vieţi sau care lucreazã în condiţii extreme, la minus 40 de grade Celsius, în spaţiu, în ocean. Adicã nu ar comenta nimeni. Dar o duduie sã iasã la pensie la 38 de ani şi eventual ca general, dupã ce a cãrat hârtii dintr-un birou în altul, asta chiar este minunat!
Cum sã nu îţi placã în ţara noastrã dacã eşti bugetar. Problema este cã amãrãştenii de la privat muncesc şi achitã taxe pentru a susţine sectorul bugetar dezechilibrat şi în mare parte îmbuibat. Cum adicã un magistrat care a trimis dupã gratii un om nevinovat sã iasã liniştit la pensie cu 15.000 – 20.000 de lei net? Ce ţarã este asta? Una care nu se face bine. Aşadar, nici mari proiecte nu o sã vedem pe aici, în afara autostrãzilor la care se lucreazã de zeci de ani şi nu se mai terminã. Facem şosele ca sã vinã excelenţele din Occident, sã vadã cum se descurcã bãştinaşii cu un euro de cãciulã pe lunã. Şi natura desigur, cât o mai rãmâne pãdurile pe verticalã.
