Mã nepoate, mie îmi spusã al bãtrân, al lu al bãtrân, cã mai bine ieşi frumos din cartea vieţii, decât sã îţi fie ruşine şi sã începi matale sã rupi pagini din ea. Bine, al bãtrân al lu al bãtrân nu mai e, generaţiile sunt altele, interesele sunt mai mari şi nici cãrţi nu sã mai prea citesc. Pã de când n-o mai fi citit nea Virgil o carte, ceva, în afarã de textele de le spune la televizor?!
Bine, cã una spune şi alta sã întâmplã e altceva, la ‘mnealui e deja obişnuinţã, nu sã prea mai pune la socotealã. Unde mai pui la socotealã cã nici cu pandemia asta nu a ieşit cum era vorba. Pã pe 15 martie 2020, România a intrat în carantinã şi românii aveau trei mari probleme: drojdie, hârtie igienicã şi… mãşti de protecţie. Şi-atunci apãru nea Virgil: gata, facem mãşti la Romarm, facem producţie, asigurãm toatã ţara, salvãm România. Sã cheltuirã fro 1,6 milioane de dolari ca sã porneascã afacerea, sã se poatã proteja românii de virus. În aprilie, pe la jumãtatea lunii, au venit utilajele. Importate din China. Dar nu aveau toate componentele. Şi erau 3 linii de producţie în loc de 4. Şi oricum nu pãreau prea noi, cel mult de la finalul celui de-al doilea rãzboi mondial. Abia la final de aprilie, cu 9 zile întârziere, vin şi restul componentelor. Şi linia a 4-a.
Numai cã nimica nu funcţioneazã. Utilajele se stricã din orã-n orã, iar românii habar nu au sã le foloseascã. Nea Virgil se declarã dezamãgit şi gata. Bine, cicã pãnã la urmã produsãrã neşte mãşti, pi la 32 de lei bucata, având în vedere cã au produs 4 milioane de mãşti şi au vândut 200.000. La 1,6 milioane de dolari investiţie, înseamnã cã o mascã produsã la Romarm costã 8 dolari. Curat românesc, ce mai. Bine, dacã-l vezi pe nea Virgil cum le vorbeşte, zici cã e ãl mai priceput în toate. Ca de obicei!
Mã fraţilor, la iarnã ne bãlãcim la Bazinu de înot din Severinu nostru, cã e gãlãgie mare pe şantier. Sã lucreazã, sã sparge, sã face deranj mare ce mai, mai ales pentru neşte personaje pentru cã rãmân fãrã neşte avantaje… apã, curent… gratis pânã acuma. Cel mai necãjit sã pare cã ar fi un nene de pin primãrie, deranjat de toate cele. Nea ERBAŞU sã bagã mai nou peste tot pi la lucrãri publice, de-i ia faţa lu nea CIV, sã pricepe la vorbe şi uneori îi ies şi proiectele, aşa cã dacã nu vã e cu supãrare, îi zisei lu al lu Zbanghiu sã facã rezervare în primele zile de când sã redeschide Bazinu ãsta nou.
Bine, sã sperãm cã la un moment dat sã terminã lucrãrile şi sã şi deschide, nu o rãmâne ca locaţia sportivã din apropiere. Ori cum a rãmas Insula Ada-Kaleh, de izbelişte, ba cã e arie protejatã, ba cã nu s-au fãcut proiecte, ba cã e mare dezinteres pe subiect, de parcã ar dudui judeţu de turişti. Adevãrul e cã duduie şi hotelurile, mai ales de când cu pandemia, probabel pin iunie sã sã mai ocupe niscaiva camere, când or veni iarãşi sportivi internaţionali, sã sã întreacã pi la noi, pi la Severin. Bine, cã nu ştie încã mai nimeni despre asta, e altã poveste.
Între timp sã dusã nerodu de Sucã pãnã la Veterani, aci în reşedinţa noastrã de judeţ, da sã întoarsã precum plecã. Pã da, cã redeschiderea târgului rãmasã la stadiul de promisiune de campanie a candidaţilor la foncţia de primar, acuma nu mai prezintã interes, cã dupã noi… potopul. Pã şi ne mai mirãm cã merg treburile de parcã stau, pi la noi.
Aşa cã, pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
