Se anunţã vremuri destul de grele pentru economia şi finanţele ţãrii. Abia ieşit dintr-o şedinţã de guvern, premierul Florin Cîţu a anunţat fãrã mari rezerve şi precauţii cã în companiile de stat urmeazã o masivã reformã, ceea ce mai pe înţelesul nostru nu înseamnã altceva decât concedieri.
„Sunt companii cu pierderi. Este momentul sã luãm o decizie. Au crescut salariile, au crescut subvenţiile. Trebuie sã luãm mãsuri în companii”. Mai mult, premierul nu a uitat nici de sporuri, nici de indemnizaţia de hranã care nu vor fi tãiate sau diminuate printr-o OUG, ci se va merge direct în Parlament pentru a se perfecta chestiunea aşa cum trebuie, sã nu fie loc de contestaţii.
E clar cã în scurt timp mai toate marile sindicate vor tãbãrî pe actualul guvern, pe premier în mod special. Chestiunea cu anularea vaucherelor de vacanţã pentru bugetari a fost şi ea criticatã de mulţi (evident nu de cei din mediul privat care nu beneficiazã de aşa ceva), mai ales pentru cã vaucherele reprezentau o gurã de oxigen pentru turismul autohton, dar şi o bunã ocazie pentru foarte mulţi de a petrece câteva zile, o sãptãmânã, pe litoral, la munte, în vreo staţiune.
„Voucherele de vacanţã sunt vãzute ca un spor, venit suplimentar. În economie sunt aproape 2,4 mld lei vouchere vacanţã nefolosite. Voucherele care ar fi trebuit sã fie date anul ãsta vor fi date anul viitor şi facem economie la buget”, zice Florin Cîţu. Bine, bine dar pentru foarte mulţi vaucherele acestea erau poate singura soluţie de concediu altundeva decât acasã.
Dupã un chin sufocant de un an, din cauza pandemiei, e cinic sã tai exact ceea ce ar fi ajutat, ar fi adus o micã relaxare şi bunãdispoziţie. Chiar nu totul ar trebui sã fie despre economie la buget.
Acum mai vine şi problema gratuitãţilor de cãlãtorie pentru studenţi care a generat aprige discuţii şi chiar bâlbe în curtea guvernanţilor. Una zice Orban, alta Cîţu. Ceea ce se poate desprinde drept o concluzie calmã, fãrã partipri politic, este cã situaţiunea nu e deloc rozã şi acest lucru se vede cu ochiul liber. Clar cã nici Cîţu nu face şi declarã asemenea lucruri de drag, ci pentru cã e constrâns de realitatea financiarã.
Nici un guvern nu e fericit când îşi dã cu stângul în dreptul sau când trebuie sã înfrunte nemulţumirea atâtor categorii sociale. Din acest punct de vedere guvernul aproape cã a atins punctul critic.
„Trebuie sã lãsãm ipocrizia deoparte şi sã ne dãm seama cã aşa nu se mai poate, nu putem merge mai departe” declarã premierul, şi îl ascultãm chiar dacã nu îl credem şi nu vedem, dincolo de tãieri şi îngheţãri, vreo idee clarã şi pozitivã la aceastã guvernare ce lasã tot mai mult impresia unei guvernãri de sacrificiu, trecãtoare.
