Mã nepoate, fãcu ce fãcu ãla micu şi ajunsã iarã viceprimar. Acuma iar trebe sã-i cumpere scãunel, sã sã uite pe fereastrã, sã nu sã mai agite atâta, cã de la asta i s-a tras de a chierdut localele şi data trecutã. Di la agitaţie. Vorba lu al lu Zbanghiu:
- Brea, nea Mãrine, şi când te gândeşti matale cã avea partidu pe val, avea ministru di la Mehedinţi, avea prefect în foncţie, da tot degeaba. Acuma pesemne s-a gândit şi la scaunu’ lu’ nea Aladin, cã acolo n-a încercat încã. Da ar putea.
Da sã vezi altã daravelã, cã dupe ce sã opintirã sã puie neşte vici, alţii rãmasãrã cu buza tot umflatã. Ierea nea Gherghe negru la şedinţa de consiliu, stetea picior peste picior de-i amorţise glezna, dacã se ţinea un moment de reculegere nu ştiu dacã îl ţineau obloanele. Aşa ierea de supãrat, cã cicã nu ştiu care i-ar fi zis cã l-ar alege viceprimar. Bine, nu i-o fi precizat în care oraş şi atuncea omu s-o fi gândit la Severin. Ca atuncea când s-a gândit sã recandideze zicea cã-l pupã toţ, pe unde-l vãd, cã e ca şi câştigãtor, cã e ãl mai tare din parcare. Atunci când e goalã parcarea, se ştie, cã la cât venin aruncã în ultima campanie, acuma bag samã culege ce a semãnat.
Între timp, nea Cristinel Popescu, lideru de sindicat, e tare supãrat cã fu reprogramat la vaccin şi cicã dã statul român în judecatã. Nea sendicalistu’ di la Hidroserv zisã cã cere mulţi bani, iarã dacã-i şi câştigã, îi doneazã. Acuma, omu are dreptate, cã are diabet şi dacã ar contacta virusu’ nu i-ar fi prea bine, numai cã nici nu vrem sã ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacã vacccinul nu ar fi apãrut pãnã acuma. Barem sã nu sã inerveze prea tare nea Cristinel, cã nu face bine la sãnãtate, nu de alta.
Mã fraţilor, dupã ce sã câştigarã alegerile, sã linişti treaba, nu sã mai face nimica. Îşi luarã toţi scaunele în primire, alţii foncţiile, alţii încã mai aleargã dupã ele şi trai neneacã, rup coada mâţei tãind frunzã la câini şi cherzând ziulica, cât e de lungã, pe smartfoane. Iarã la patru fãrã cinci sã vezi cum rup uşile pi la instituţiile publice, zici cã sunt de plastic, aşa de tare trec pin ele. Bine, ãia care mai ajung la sãrviciu dupã masa de prânz, cã mulţi uitã de când au plecat dupã ţigãri şi sã întorc a doua zi.
Pã da, cã sã întâlni Tanţa lu Pecingine cu fro trei di pi la Registrul Agricol, mai iereau doi pin Piaţa Mircea, de pi la Contabilitate, probabel fãceau mercurialul, alţii de pi la Juridic steteau la taclale de pi la prânz pin faţã pi la Castelu de Apã, numai fro trei mai deocheaţi sã plimbau cu neşte hârtii între consiliul judeţean, prefecturã şi primãrie, sã sã facã cã lucreazã. Bine cã sînt la datorie tãietorii de crengi, ãia puşi sã toileteze copacii de pin Severin, semn cã vine primãvara.
Cam aşa e pi la noi, critici unu şi sar doi. Dacã ãştia trei ar mai mişca şi ei câte ceva, s-ar cunoaşte şi pi la Vânju-Mare, pi la Burila, pi la Batoţi, cã e vai şi jale, nu mai zâc de Devesel, de Crivina, cã e vai şi amar.
Mã nepoate, da mie dacã mi-e necaz, îmi e cã ieşirãm iarã în faţã, în top, ce mai încoace şi încolo. În topuri negative, cam la sãrãcie, cam la limitã, aşa, nu prea mai sunt alţii sub noi, pin zonã, adicã nu prea e de bine, dacã n-ar fi de rãu.
Da om vedea cum le-om duce mai departe.
Aşa cã, pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
