Aşa e în viaţã: cei morţi merg la cimitir şi cei în viaţã la schi sau pe unde mai au treabã sau chiar la spital. De regulã, la spital ajungi când vrei sã te facã medicii bine şi nu ca la cimitir. De fapt, în România, mersul la spital reprezintã ultima instanţã, este locul în care nu îţi doreşti vreodatã sã ajungi şi speri sã scapi mai repede cu o pastilã sau cu vreun tratament bãbesc. Sau cu un telefon la medicul de familie sau la medicul specialist. Alţii mai apeleazã şi la internet, unde îşi fac singuri identificarea bolii şi cautã şi tratamentul. Sigur cã este mai greu când este nevoie de intervenţii chirurgicale.
Mulţi români, când aud cã trebuie sã meargã la spital, echivaleazã acest lucru cu ultimul drum, cu mersul la cimitir. Adicã scapã cine poate pentru cã nu eşti sigur cã nu se întâmplã ceva anormal şi nu eşti trimis fãrã niciun fel de regret pe lumea cealaltã.
În spitalele din România, nefirescul a devenit firesc. Dacã ne gândim chiar la drumul pânã la spital. Oare cât dureazã pânã sã ajungã ambulanţa? Ce te faci dacã locuieşti printr-o vãgãunã de cãtun, fãrã asfalt şi cu accesul imposibil pentru autospeciale? Sã zicem cã te scoate Salvamontul din gaura de sat în care te-a lãsat primarul şi ajungi la o ambulanţã. În momentul în care eşti în ambulanţã, teoretic, ajungi şi pânã în faţa spitalului. Salvarea te duce, dacã şi ajunge, şi vede cã este vorba de un pacient care nu se mai poate trata acasã singur, pe internet sau prin telefon. Necazul începe în momentul în care salvarea trage pe rampã în faţa spitalului. Aici e de Moartea domnului Lãzãrescu.
Oare acela este spitalul în care vei fi consultat, vei fi internat şi vei fi readus la viaţã? Sau va urma o plimbare între secţii, pavilioane şi sãli de operaţie. Nimeni nu poate sã spunã cu exactitate ce se va întâmpla cu poate ultimele tale zile de viaţã. Dacã ai avea idee cã sunt ultimele, cu siguranţã cã vei rãmâne acasã şi nu vei mai suna la 112. Sã zicem cã nu vor sã te primeascã, pentru cã trebuia sã fii transportat la un alt pavilion. Sau poate cã medicul de gardã nu vrea sã se pogoare de la etaj la parter pentru cã are pacienţi sau poate, în momentele acelea de cumpãnã pentru tine, medicul de gardã încearcã sã îi gãseascã punctul G unei colege. Viaţa nu este aşa de simplã: cu alb şi negru. Mai sunt destule nuanţe şi pasteluri între alb şi negru.
Dacã te primesc în spital şi ajungi la UPU acolo dureazã secunde în care viaţa ta se poate decide. O fi nevoie de un defibrilator… Dacã nu existã sau dacã s-a defectat? Sau dacã se aduce de pe altã secţie şi se constatã cã lipseşte o triplã. Poate ai şanse şi rãmâi în viaţã şi ajungi la un moment dat sã fi plimbat între mai multe secţii. Adicã nu ai totul la un loc pentru pacient, inclusiv medicii şi personalul medical, ci pacientul merge dupã medic. Chiar şi un pacient în comã. Aşa sunt unele spitale construite în anii 70 – 80. Sigur cã mai sunt spitale de acum 100 de ani şi chiar mai mult şi nu mai ai nicio pretenţie.
În cele din urmã sã zicem cã treci pe la ATI sau poate ajungi la un moment dat într-un salon. E, abia aici începe calvarul. O fi aparate de respirat pentru toatã lumea sau tratament sau materiale dezinfectante pentru medici? Le şi folosesc, dacã le au sau le pãstreazã pentru inventar şi pentru controalele de la minister sau de la direcţiile de sãnãtate publicã?! Ce te faci dacã baia e pe hol şi tu eşti imobilizat la pat sau ai nevoie de un scaun rulant sã te deplasezi? O fi apã caldã în spitale? Asta e cea mai tare glumã. Pe vremuri sau poate chiar în vremurile actuale în multe spitale aparţinãtorii aduceau sticle cu apã fiartã de acasã, sã se mai igienizeze şi pacienţii.
Ce te faci dacã nu este cãldurã în salon? Unde faci focul sau aştepţi sã ia foc ceva prin spital sã se ridice temperatura… Vii cu aeroterma de acasã sau ceri una de la personalul medical? Or fi triple pentru toţi? Cum introducem o triplã în altã triplã şi tot aşa pânã la plus infinit?! O sãri în aer vreo butelie de oxigen. Gemurile de la salon sunt din termopan sau alea din lemn de pe vremuri? Veceurile au colac sau venim cu el de acasã şi îl donãm spitalului la externare?
Multe din spitale funcţioneazã cum funcţiona clubul Colectiv, adicã pe hârtie. Realitatea este mult mai crudã. La spital sau la cimitir, pentru unii bolnavi, e acelaşi lucru…
