Jocul de-a vaccinul, oricât de bun ar pãrea el, continuã într-un trend ameţitor, vrem a spune cu mai mult tupeu. Dupã ce ne arãtarã binefacerile vaccinului, lãsând a se înţelege o singurã dozã, şi, gata, coronavirusul va înceta sã mai aibã putere asupra celui vaccinat, pe urmã, o dãdurã la-ntors cu perioada de imunizare, cã n-ar fi pentru totdeuna, ci doar pentru doi ani, pe urmã, pentru şase-opt luni… Agresivitatea covidului, reieşitã din statisticile lor, îi conduserã la concluzia – pe care ne-o repede împãrtãşirã cu… îngrijorarea aferentã – cã un vaccin trebuie urmat de un rapel, adicã de un nou vaccin! Deci, douã, la mânã. Cât sunt de durabile, în timp, efectele, iar o dau mostoflocire, cã un an, cã doi, cã sã vedem în funcţie de corpul fiecãruia, cã se mai fac cercetãri, cã bla, cã blu, cã glu, glu, glu. Pe urmã apãru, britanicul, din bezna viruşilor neştiuţi şi nebãnuiţi, adicã acelaşi virus, dar cu altã “tulpinã”, mai rea, mai agresivã, şi cã, prin urmare, trebuie conceput alt vaccin, care sã-l biruiascã pe intrus! Aşadar, cei care au fãcut vaccinul… clasic, inclusiv rapelul, sunt expuşi sine die la modificatul de peste Canalul Mânecii! Deci, efect zero, sau, mã rog, aproape zero, cu efortul vaccinãrii anterioare! Dar nu trecu mult şi – surprizã? – apãru, cicã, un alt virus, cu altã modificare de “tulpinã”, din spaţiul african, desigur, diferit de cel britanic. Ce urmeazã? Un nou vaccin, care sã-l combatã! Conspiraţia viruşilor? Of course!
Compania Pfizer, cea care ne trimise primele transporturi de vaccinuri, anunţã imediat, spune presa internaţionalã, cã a trecut la operaţiunea anti-africanul, şi cã a creat o “celulã” – citeşte grup de lucru – care sã schimbe “în timp real forma vaccinului de acum”, care este valabil împotriva britanicului, nu şi a africanului, mânca-i-ar boala pe amândoi! Prin urmare, mai aflãm din informaţia respectivã cã ar fi nevoie de o a treia dozã de vaccin, care sã fie un fel de “booster” ce va dezlãnţui atacul final şi definitiv (!) asupra noii mutaţii.
Dar sã lãsãm numãrãtoarea vaccinurilor, şi sã vedem cum este cu costurile pentru dozele de vaccin, despre care ni se spune cã sunt gratuite, atunci când ele sunt administrate dupã procedura guvernamentalã, cu planificãri, înscrieri, prioritizãri etc. Gratuite, deci. Dar ştim cã nimic nu este gratuit, deci nici acest vaccin nu poate fi gratuit, ci doar ne este oferit gratuit, undeva el este plãtit, cã nici pe Pfizer, Moderna nici pe alţi producãtori nu i-o fi apucat filantropia mondialã, şi ei, acum, nu concureazã care sã atragã mai mulţi clienţi, care sã le plãteascã dozele, ci care sã aibã mai mulţi beneficiari ai generozitãţii lor!
Ipocrizie, desigur, pentru cã aceşti producãtori, pe lângã viteza cu care au inventat vaccinul, şi-au dotat linia de producţie la nivelul satisfacerii cererii mondiale, uite-aşa, peste noapte! Miroase a fãcãturã şi a manipulare, o astfel de dotare trebuie pregãtitã, fizic, din vreme, iar investiţional, la fel, plus tehnologia aferentã, plus mâna de lucru. Existau acestea toate la momentul declanşãrii pandemiei? Se pregãtiserã ele, toate, aşa, ca mãsurã de precauţie, vizionarã, izvorâtã din dragostea de semeni la nivel mondial? A, asta este extraordinar, înduioşãtor de capitalist management! Aşa ar fi dacã nu ar mirosi a prostealã!
De unde are România banii sã plãteascã vaccinurile, pe alea, pe care le primeşte gratis? Nu, nu este nicio contradicţie în termeni, este doar un joc de cuvinte, şi vaccinurile noastre fiind plãtite de undeva, de cineva. Din cotizaţii de membru al UE, în primul rând, cotizaţii pe care le plãteşte din bugetul ţãrii, ãla, amãrâtul, din care ni se achitã salariile, pensiile, pensiile speciale şi achiziţionarea de armament, inclusiv avioane de vânãtoare, depãşite moral pe pieţele vânzãtorului… Din bugetul care nu e capabil sã remodernizeze spitalele, în care ne mor arşi de vii rudele şi prietenii, concetãţenii, din care nu ni se asfalteazã autostrãzi, nu ni se modernizeazã infrastructura feroviarã, nici cea a aeroporturilor, a porturilor marine şi fluviale, nici flota, nici flotila aerianã, nici şcolile, nici drumuri comunale şi sãteşti, pe unele dintre acestea, peisajul dupã vreo ploaie fiind de Ev Mediu…
