Cu îngheţarea salariilor guvernul Cîţu – un fel de guvern Orban realoaded – şi-a pus toţi bugetarii în cap. Dacã duminica viitoare ar fi alegeri parlamentare, nu cred cã liberalii ar mai putea lua mai mult de 10%, şi asta cu greu.
Deja sindicatele au ieşit în stradã şi urmeazã sã o mai facã. La mijlocul sãptãmânii ies în stradã sindicaliştii de la „Solidaritatea sanitarã”, nemulţumiţi de tãierea unui drept salarial (dreptul la creşterea salariului de bazã pentru cca. 35% dintre lucrãtorii din sectorul public de sãnãtate; din care cca. 71% sunt în prima linie a luptei împotriva COVID-19).
Va fi un an de foc pentru guvernarea actualã, care oricum conţine în ea însãşi – fiind expresia unui compromis politic, a unei coalizãri de moment – toate ingredientele eşecului. De la micã distanţã guvernul Cîţu nu pare altceva decât unul de sacrificiu, o formulã de trecere spre un 2022 mai blând, sperãm noi, atât în ceea ce priveşte restricţiile sanitare cât şi impactul crizei economice.
Guvernul Cîţu e deja sinonim cu boxerul angajat pe post de încasator în perioada de antrenament, pregãtit sã primeascã pumni şi din stânga, şi din dreapta şi hotãrât sã rãmânã în picioare atât cât trebuie sau cât îi spune antrenorul de la Cotroceni.
Dar cei care o încaseazã cu adevãrat, la propriu, suntem noi toţi, om cu om. Simţim pe buzunarele noastre cum inflaţia se umflã ca apele unui râu dupã o ploaie zdravãnã. Preţurile cresc subtil, nici nu-ţi dai seama pe moment dar vezi cum puterea de cumpãrare e din ce în ce mai micã, din ce în ce mai redusã. Simţim pe pielea noastrã agonia sistemului de sãnãtate publicã, drama cadrelor medicale nevoite sã facã faţã şi pandemiei şi cazurilor clinice tipice, sã le zicem normale, şi în care sunt angrenaţi mii şi mii de pacienţi care au devenit, peste noapte, absurd, prin prizma covidului, pacienţi secundari.
Aşa cum simţim cum economia se clatinã. Pandemia de covid a lovit puternic sectorul privat, nu numai instituţiile statului, mai cu seamã cele medicale şi cele de învãţãmânt. Încã un an de îngheţ din cauza restricţiilor sanitare poate conduce la un dezastru economic greu de surmontat.
Cu toţii ne-am sãturat de restricţii, de frica aceasta difuzã, de ceaţa decizionalã în care ne aflãm de aproape un an. Anul acesta, din multe puncte de vedere, se decide totul, e un an capital. Dacã vom gestiona bine lucrurile ne putem salva, putem ieşi din aceastã crizã.
De sacrificiu sau nu, guvernul Cîţu are o uriaşã datorie moralã faţã de toţi. Trebuie sã punã cap la cap lucrurile astfel încât sã ieşim din impas. Poate fi acel guvern care ne-a scãpat de pandemie. Sau poate fi un guvern oarecare, de tranzit, aflat pur şi simplu în treabã.
