‘ Ete cã ne-am pricopsit! Fosta procuroare ceauşistã, zisã Vãduva lui Mao, zisã şi Madona dintre Ciocãlãi, luptãtoarea internaţionalã împotriva corupţiei şi pentru implementarea moralitãţii în politicã, Monicaca Macovei, s-a apucat de pictoriale pentru anumite reviste de modã (poate şi în cele pentru bãrbaţi, nu avem suficiente informaţii în acest sens). Starea generalã a populaţiei, vizavi de acest eveniment, este contradictorie. Ce sã se fi întâmplat? Crizã de manechine? Revoluţie în modã? Mutaţii în percepţia idealului de feminitate? Intrarea într-o nouã erã glaciarã? Nimic din toate astea, doar îmbobocirea instantanee a hormonilor de esenţã narcisistã ai madamei cu pricina. Care pozeazã ca o femeie fatalã, dând sã semene, în anumite ipostaze, ba cu Juliette Greco, ba cu Mireille Mathieu, ba cu nu ştiu care personaj feminin din filmul „Familia Adams”. Pânã vom afla ce urmãreşte cu adevãrat Macoveica prin aceste apariţii, nu ne rãmâne decât sã ne lãsãm simţurile sã ne fie biciuite pânã la leşinul total şi definitiv…
* Dar de promovarea Laurei Codruţa Kovessi, de cãtre revoluţionara ministresã a Justiţiei, Mona Pivniceru, în colaborare cu capul ţuguiat de la Externe, Titus Corlãţean, într-o înaltã funcţie de reprezentare la Bruxelles, ce ziceţi? Bãieţii dãştepţi de pe la tocşouri ţin sã ne convingã (aşa cum dau de înţeles şi Victor Ponta şi Crin Antonescu) cã, de fapt, prin acest gest, Guvernul USL a dat o veritabilã loviturã de imagine. Ei, aş! Ca sã impresioneze pe cine, fraţilor şi cumnaţilor? Cumva pe Barosso? Cumva pe madame Reding? Sã fim serioşi! Persoanele acestea abia dacã vor avea timp sã-şi râdã-n barbã cu dispreţ. Atunci? Atunci, cu mintea noastrã puţinã şi proastã, noi nu putem concluziona decât cã ãştia şi-au dat, din nou, mâna peste capetele românilor, în dispreţul opţiunilor lor cinstite, exprimate prin vot, pentru a orchestra o nouã cacealma de proporţii, numai şi numai ca sã le fie lor bine, comod, confortabil şi gâdilitor. Nu e greu de dedus care vor fi rezultatele alegerilor din decembrie sau cum vor fi ele contorsionate, ca sã fie bine pentru toatã lumea. Mai puţin pentru mult prea încercatul popor român.
* Nu am sã înţeleg niciodatã de ce, pe lângã „Zilele Severinului” din aprilie, mai este nevoie de o manifestare perfect paralelã, toamna, în octombrie, „Toamna severineanã” sau, mai nou, „Rapsodii de toamnã severineanã”. Numai aşa, pentru a se da în bãrci, de douã ori pe an, multilateralul primar al Severinului? Numai spre a-şi promova clientela de prin alte zãri clica tradiţionalã a culturnicilor locali? Are municipalitatea sume excedentare, într-un an când toatã lumea se teme de creşterea preţului gigacaloriei? Întrebãm şi noi, doar nu dãm cu cheia Castelului Artelor la coş… Bine mãcar cã s-a repus în circulaţie, cu acest înãlţãtor prilej, un cântecel nostim şi cât se poate de interlop din vremea copilãriei, pentru care, auzindu-ne, tovarãşa educatoare ne-a ţinut trei ore la colţ, cu mâinile sus: „Mãi şi ieri vãzui o brişcã, o brişcã, o brişcã/ Mãi şi ieri vãzui o brişcã, în drum spre Ferentari./ Şi înhãmat la brişcã, la brişcã, la brişcã/Şi înhãmat la brişcã era un armãsar./Sub el vãzui cã mişcã, cã mişcã, cã mişcã/Sub el vãzui cã mişcã ceva lung şi bizar…” etc, etc, etc…
