Sintagma “Noul Pãmânt” apare şi în Biblie, în Apocalipsa lui Ioan, alãturi de „Noul Rai”. Sintagmele, amândouã, vor sã aducã în prim plan, conform şi acelei viziuni a sfântului din Insula Pathos, ideea cã a venit vremea schimbãrii, cã “rãul” care a cuprins Pãmântul nu mai poate fi suportat de planetã – de Dumnezeu ca şi creator al ei şi al omului, implicit, biblic vorbind – şi se va distruge, o distrugere realizatã prin el însuşi, o prãbuşire, adicã, a vechilor cutume, obiceiuri, stãri de lucruri, obişnuinţe şi modalitãţi de existenţã, de relaţionare interumanã şi între oameni şi mediul natural, în urma schimbãrii, locul fiind luat de o nouã organizare, o nouã mentalitate, o nouã paradigmã existenţialã şi de relaţii sociale.
Sf. Ioan – spun cercetãtori şi vizionari moderni, care îşi întemeiazã afirmaţiile pe studii şi ştiinţifice, dar şi neconvenţionale, gen parapsihologie ori transã hipnoticã etc. – a intuit schimbarea de paradigmã ce avea sã urmeze, şi a expus-o public fãrã a fi avut, practic, şi viziunea termenului la care avea sã se întâmple prãbuşirea “Vechiului Pãmânt” şi înlocuirea lui cu „Noul Pãmânt”. De aici, desigur, şi oprobiul public la care a fost supus, fiind luat de mulţi din generaţia lui, dar şi de alţii din generaţii urmãtoare, de unii, şi azi, în derâdere, vizinea sa fiind consideratã un delir, o presimţire întemeiatã pe un tip de funda-mentalism, cum am spune astãzi, de credinţã în valorile lui Iisus.
Dar, astãzi, cei care împãrtãşesc teza “Noului Pãmânt”, spun cã viziunea Sf. Ioan este regãsibilã în multe “semne” ale actualitãţii de mai ieri şi de mai recent. Între acestea, sunt degradarea mediului, poluarea, folosirea energiei şi a forţei cunoaşterii în mod necontrolat sau greşit, în alterarea condiţiei sociale a omului, în depãrtarea sa de valorile umane generale, alienarea sa într-o lume tot mai tehnologicã şi mai lipsitã de empatie, apoi strãbãtutã de violenţã, avariţie, perversiuni etc.
Cam tot aşa se petreceau lucrurile, analogic vorbind, şi la vremea viziunii Sf. Ioan, doar cã, pe atunci, lumea lui era mult mai… nedezvoltatã tehnologic, dar, cu toate acestea, se manifesta cu dispreţ faţã de spiritualitate, faţã de valorile de dincolo de material, de simţuri.
Rezolvarea discrepanţelor dintre ceea ce însemna omul de dinaintea degradãrii lui, sesizate de Sf. Ioan, şi condiţia momentului viziunii sale, a fost gãsitã în ideile doctrinei religioase a lui Iisus, iubirea, iertarea, fiind “cheile” trecerii la „Noul Pãmânt”, la noua organizare a planetei, din rãdãcini, umane, atât la nivel de relaţie exterioarã cât şi interioarã, de conştiinţã.
Astãzi, este la fel: degradarea este survolatã cu o inconştienţã sinucigaşã, alergatul dupã profit şi viaţa în virtutea iluziei cã având bani, ai şi nemurirea, cã banii sunt cei care conduc lumea, cã având mai mulţi, cât mai mulţi bani, poţi dispune de controlul planetei, este distructivã şi nu poate duce, într-un final, decât la o prãbuşire a “Vechiului Pãmânt” – acesta, cel de astãzi, cum îl ştim cu toţii, şi pe care ne chinuim sã-l menţinem, şi sã ne menţinem pe el, sã supravieţuim, practic – prãbuşire urmatã de instituirea „Noului Pãmânt”.
„Noul Rai”, în condiţia viziunii Sf. Ioan însemna o paradigmã spiritualã, sursã a creaţiei, a minţii superioare învelite în luminã.
Astãzi, ar fi la fel, bineînţeles, nevoia de spiritualitate, de absolut, de echivalent egal şi compensatoriu al cruzimii existenţiale trupeşti, carnale rãmâne la fel, în condiţia umanã. “Noul Pãmânt”, în viziunea modernã, ar trebui suprapus peste teoria conspiraţiei, confundat cu Noua Ordine Mondialã? Greu de precizat, atâta vreme cât “semnele” acesteia sunt greu de evaluat global chiar dacã teza se circumscrie globalismului. Plus faptul cã nimeni nu-şi asumã fãţiş, la vedere, schimbarea care s-ar pregãti, ci ascuns, tainic, conspirativ, nu?
Poate frica eşecului, a oprobiului public venit dinspre nepregãtirea globalã a populaţiei de a înţelege necesitatea schimbãrii de paradigmã şi instituirea “Noului Pãmânt” sã fie cauza acestei netransparenţe. Sau poate cã “Noul Pãmânt” pregãtit de Noua Ordine Mondialã nu este cel propovãduit de Sf. Ioan, ci un altul, croit dupã interesul celor care se gândesc la aceastã Nouã Ordine. În acest caz, avem de-a face cu furtul ideii, cu un plagiat, adicã, şi adaptarea ei unui interes total contrar spiritului ei.
Pandemia Coronavirusului a fost, astfel, doar o interfaţã a viitorului “Nou Pãmânt” preconizat de corifeii Noii Ordini, iar nu un eveniment venit în ordinea naturii – a contra-naturii, mai bine zis – pe care am… creat-o, accelerând dezvoltarea planetei în sensul unor interese mai mult personale decât generale. Pandemia COVID-19, pe de altã parte, fie cã este creatã de vreo conspiraţie, fie cã nu, aduce, şi ea, în prim plan distrugerea “Vechiului Pãmânt” şi perspectiva „Noului Pãmânt”.
Când se va întâmpla aceasta, este sub semnul întrebãrii. Atlantida s-a scufundat, spun sursele bi-argumentative ştiinţe convenţionale- ştiinţe neconvenţionale, tot din cauza unei folosiri necugetate a energiei, a cunoaşterii super-tehnologice, iar planeta s-a restartat.
La fel s-a întâmplat şi cu celebrul “potop al lui Noe”, dacã nu cumva cele douã evenimente, prãbuşirea Atlantidei şi biblicul Potop al lui Noe, nu sunt unul şi acelaşi lucru, dar explicat de pe poziţii şi cu argumente diferite!
