Cãderea post-pandemie

               Cãdem tot mai mult în capcana repetãrii unei minciuni care devine – incorect, desigur – adevãr! Este vorba despre repetarea continuã a faptului cã se moare, se moare, se moare de Covid! Deschizi televizorul, se moare de Covid! Deschizi radioul, la ştiri, se moare de Covid! Frunzãreşti un ziar – prima paginã e ocupatã de morţii cei noi (!) de Covid! Deschizi Monitorul oficial – noi reglementãri prezidenţiale care sã evite moartea de Covid! Citeşti sinteza şedinţelor de Guvern – noi alocãri de sume pentru lupta împotriva Covid!

Pe facebook, apar comentarii virulente împotriva celor care îşi manifestã sceptitudinea faţã de amploarea acestei pandemii, faţã, mai ales, de amplificarea ei spre profitul unora! Aici, pe facebook, din partea celor virulenţi, se scapã din vedere faptul cã nu existenţa virusului este contestatã, ci amploarea care i s-a dat prin presã, dar şi prin canalele oficiale. De ce? Mass media care a beneficiat de ajutorul financiar guvernamental – acela de vreo 200 milioane lei – desigur cã propagã ceea ce i se transmite pe “cãi oficiale”, iar “cãile oficiale”, propagã ceea ce trebuie pentru a se primi stipendele internaţionale ale OMS şi ale altor finanţatori pentru numãrul de infectaţi raportaţi. S-a ajuns la monstruozitãţi de tipul plãtirii cãtre familiile celor decedaţi, a unora dintre ei, a unor sume pentru ca sã accepte ca decedatul sã fie înregistrat ca infectat cu noul coronavirus! Se pierde din vedere de cãtre aceiaşi înregimentaţi în chingile pericolului nemaintâlnit al Covid-ului 19 cã a te exprima liber este o opţiune personalã, atâta vreme cât eşti în toate facultãţile mintale, şi trebuie ca opinia sã circule în lume dacã doreşti asta!

Manipularea opiniei publice de cãtre cei interesaţi, este un nãrav vechi, care nu a apãrut acum, iar la el procedeazã şi cei din tabãra pro-Covid şi cei din cea anti-Covid, ba chiar şi alţii, aşa, ca sã încurce lucrurile în ambele tabere, plus în cea a nevinovatei opinii publice!

Publicaţii considerate lideri de opinie au semnalat încã de prin sfârşit de aprilie a.c. cã acest Covid este doar un virus mai puternic decât cel clasic al gripei, dar pentru asta nu era nevoie de atâta tevaturã mondialã, care a blocat economiile multor state cu adevãrat dezvoltate la nivelul sec XXI, iar recuperarea pierderilor se face, cel mai repede în vreo… 10 ani! Desigur, toate statele care au intrat în Zodia Covidului, şi-au carantinat cetãţenii şi şi-au oprit “motoarele economiei” vor avea de suferit, mai mult sau mai puţin. Cel mai mult, însã, va suferi, dincolo de platforma economicã, omul şi natura sa. Teroarea instituitã, demobilizarea lui de la socializare şi de la interacţiunea directã va marca psihicul şi ataşamentul sãu faţã de valorile sociale. Se va trãi ceva vreme, poate un deceniu sau douã – aici, psihologii şi psihiatrii ne vor da date mai exacte – cu sechele post-pandemie, care vor însemna atitudinii anti-relaţionare, sociopatii specifice, fobii comunicaţionale şi cine ştie ce alte diformitãţi!

Viaţa se va schimba, dar, cum? În bine sau în rãu?

   În bine, poate la capitolul disciplinã, dar o disciplinã derivatã din militãrie de tip nazistoid – carantinãri generalizate, interdicţii de circulaţie, vaccinãri obligatorii, acte medicale chiar dacã minime, efectuate de neprofesionişti, în spaţii publice, recomandãri şi ordonanţe de urgenţã care încalcã, pe alocuri, Constituţia, sub pretextul “stãrii speciale” – dar nu e nici rãzboi, nici molimã, nici cataclisme tectonice, nici tsunami, plus cã este o exagerare a unui fapt firesc în ansamblul vieţii, al biologicului uman – dar nu avea sorţi viabili de implemetare pe termen lung. Apoi, ar mai fi vorba de schimbãri la nivelul necesitãţii deprinderii mai aprofundate a tehnologiei informaţionale, a discernerii critice în universul informaţiilor difuzate în sistemul mass media, o reevaluare a actului medical şi a dotãrii corespunzãtoare a reţelei sanitare, o regândire a sistemului educaţional etc.

Schimbarea cu forţa este o siluire, un viol al unor drepturi. Iar negocierea unor schimbãri care privesc natura umanã este riscantã, ca sã nu spunem idioatã! Dar încercarea, se pare cã existã, chiar dacã ea este ascunsã sub tot felul de intenţii benefice, finanţatã masiv, iar creduli, sunt destui! Efectul, din pãcate, va fi un fel de cãdere post-pandemie globalã.

Covid-19, da, existã, dar este un virus a cãrui prezenţã în lume a fost amplificatã, iar efectele lui au fost fãcute cunoscute ca şi când omul nu ar mai muri şi din alte cauze, ca şi când Omul va sfârşi din cauza lui, total şi iremediabil!