România rãmâne una din cele mai sãrace ţãri din Europa la capitolul venituri ale populaţiei şi putere de cumpãrare. Nu este printre cele mai sãrace ţãri din lume, dar nici printre cele mai bogate. România nu a reuşit pânã cum sã se punã la punct cu întreaga civilizaţie modernã. Încã mai sunt multe de fãcut pânã sã ne numim o ţarã modernã. La acest capitol, municipiul Bucureşti şi câteva oraşe mai mari din Ardeal par sã fi început sã se schimbe şi sã arate cã civilizaţia a venit şi în ţara noastrã. Şi nu este vorba de clãdiri înalte, oţel şi sticlã, ci de accesul la o infrastructurã modernã: apa, canalizare, iluminat, gaze naturale, staţii de benzinã, asistenţã medicalã, educaţie şi o economie puternicã.
În perioada pandemiei s-a vãzut cât de rãu este sã fii dependent de alte ţãri, de produsele realizate de acestea. Mai bine de jumãtate din ce avem nevoie în agriculturã, de exemplu, este furnizat din import. Şi nu este cazul agriculturii, ci şi al altor sectoare de activitate care nu au materia primã sau echipamentele sau resursa umanã pentru a performa. Totul este adus din import şi dacã se importã mai mult decât se exportã este clar un dezechilibru major pentru economie. E ca şi cum ai cheltui mai mult decât ţi-ai permite. Mecanismele macroeconomice încã le sunt strãine guvernanţilor şi încã sunt controverse majore cu privire la anumite politici, fie legate şi de impozitare. Impozitarea este un capitol esenţial pentru orice stat de pe planetã.
Fãrã taxe nu existã statul care are nevoie de fonduri pentru a exista şi pentru a-i plãti pe funcţionari. Statul colecteazã taxe şi oferã servicii şi un sistem de investiţii. Sunt banii care ajung la sistemul de sãnãtate şi la educaţie. Acestea sunt cele mai importante pentru un stat sau ar trebui sã fie. Mai merg fonduri pentru susţinerea administraţiei, pentru construirea de şosele şi pentru alte investiţii mari pe care numai statele le pot de regulã realiza. Este vorba de proiecte majore privind construirea de autostrãzi, tuneluri, investiţii majore în industria constructoare, aeronauticã, cercetare, în zona feroviarã, industria militarã, pharma.
Sunt însã companii majore, corporaţii care au venituri mai mari decât unele state şi care pot face anumite investiţii. Statele naţionale rãmân în continuare cele care gestioneazã resursele ţãrilor şi au un cuvânt de spus în politicile externe şi internaţionale. Nu sunt însã de ignorat corporaţiile care au ajuns sã dicteze mersul economiei mondiale, în anumite privinţe. Este cazul industriei militare, energie, alimentaţie.
România ar trebui sã vadã pandemia ca pe şansa pe care nu a avut-o niciodatã, de a-şi pune la punct economia şi a deveni pe cât se poate independentã şi eficientã. Ar fi câteva domenii esenţiale pentru orice ţarã din lume. Este vorba de agriculturã şi de producerea de alimente de toate tipurile. Dacã România va deveni un lider în acest domeniu de activitate, va avea viitor. Cine va avea resursele de hranã şi de apã bine puse la punct va putea sã aibe un cuvânt greu de spus la nivel european şi mondial.
România va primi peste 80 de miliarde de euro de la Uniunea Europeanã. Este vorba de împrumuturi şi fonduri nerambursabile. O bunã parte din bani au destinaţie clarã. Existã însã şansa ca România sã construiascã infrastructura necesarã în agriculturã pentru a avea viitor. Este vorba de o reţea bunã de drumuri, de depozite pentru stocarea produselor zootehnice, a legumelor şi fructelor. Este nevoie de introducerea de sisteme de irigaţii pentru cã 10% suprafaţã irigatã din 3 milioane de hectare este insuficient. Adicã este o glumã. Este nevoie şi de industria îngrãşemintelor şi de industria constructoare de echipamente şi utilaje agricole.
Dacã ai mâncare ai posibilitatea de a atrage foarte mulţi turişti, mai ales dacã pui la punct reţeaua de drumuri şi de servicii hoteliere. S-a mai fãcut ceva în acest sens, dar este nevoie de investiţii majore ale statului în zona litoralului. Pot fi atraşi foarte mulţi turişti, dacã litoralul va fi pus la punct şi dacã va exista o autostradã est-vest şi nord-sud. Adicã ar fi multe de fãcut şi nu trebuie cãutate cu lumânarea. Şi ar putea fi implicatã o mare parte din populaţie în agriculturã şi în industria turismului.
Dar cea mai importantã investiţie care trebuie fãcutã, poate prima datã, este educaţia. Un sistem performant de educaţie ne va asigura un viitor.
