Problema este cã ţara noastrã era un pic în aer şi înainte de pandemia de coronavirus. Se vorbea destul de serios de posibilitarea de a creşte sau nu pensiile. Se mai vorbea de faptul cã pesediştii au plusat pe consum şi au lãsat baltã investiţiile. Deci, teoretic, avem o restanţã de câţiva ani la investiţiile în infrastructurã. Orban nu a mai apucat sã se punã serios pe investiţii pentru cã a apãrut pandemia de coronavirus.
Nici liberalii nu aveau planuri mari cu sectorul respectiv, dat fiind faptul cã 2020 era un an electoral şi PNL pãrea cã urmeazã acelaşi model precum PSD, adicã tot pe creşteri de de toate şi pe consum, mai puţin pe investiţii. A venit pandemia şi s-a ales praful de tot. Este zero la toate capitolele şi nu a mai vorbit nimeni de investiţii majore în ţara noastrã, ci numai de sãnãtate şi de supravieţuirea agenţilor economici.
S-a venit cu şomajul tehnic la sectorul privat. Mulţi au ales sã nu mai dea oamenii afarã, ci i-au trimis în şomaj tehnic pentru a beneficia de pe urma ajutorului financiar acordat de stat. Problema este cã o parte a agenţilor economici din sectorul privat au gãsit posibilitãţi de a pune oamenii la muncã şi au avut de câştigat de douã ori. Sunt destul de multe sectoare de activitate unde se întâmplã şi s-a întâmplat acest lucru. Şomajul tehnic ar putea continua şi în luna iunie. Rãmâne de vãzut cum va arãta rata şomajului pentru luna aprilie şi dacã firmele au început sã şi dea afarã oameni. Tot ce se face se face în ideea cã toate sectoarele economice îşi vor relua activitatea la un moment dat.
Nu se va putea deschide un sector şi ţinut închis altul. Unele au legãturã directã sau indirectã cu altele. De exemplu, sectoare ţinute închise, precum turismul şi restaurantele şi barurile vor avea efecte majore în economie. Vorbim de un milion de angajaţi şi de venituri de zeci de miliarde de lei în economie. Mai ales cã se apropie sezonul estival şi sunt sute de mii de firme în ţarã care doar cu asta se ocupã şi nu au alte venituri. Lipsa turiştilor va avea efecte nedorite. De asemenea, vor fi oameni care nu vor încasa venituri, dacã şomajul tehnic nu va dura la infinit. Nici bugetul de stat nu este un sac fãrã fund.
Apoi, bugetarii nu au participat la şomajul tehnic, deşi au avut program lejer la locul de muncã. Leafa a fost primitã integral. Nimeni nu vorbeşte încã de reformarea administraţiei şi mai ales de digitalizarea serviciilor publice. Şcoala a mers mai departe online, dar administraţia a bãtut pasul pe loc. Lefurile nu. Profesorii au ţinut cum au putut lecţiile, şi elevii au fãcut şi ei ce au putut. Uneori s-a mers cu materia şi cu temele, la fel ca la şcoalã. Una peste alta nu se va pierde anul şcolar. Profesorii vor încasa integral lefurile. Ce te faci însã cu funcţionarii care au frecat menta în ultimele douã luni de zile şi nu îi întreabã nimeni pe ce şi-au luat banii?
Dacã s-a putut funcţiona şi aşa, atunci poate cã şi de acum încolo se va putea merge cu un personal redus la primãrii şi la serviciile deconcentrate. În mod cert nu se va mai putea continua cu acelaşi personal în administraţia publicã central şi localã. De asemenea, statul va trebui sã se gândeascã unde îi va trimite la lucru pe cei din administraţie. Sigur cã vor trebui opriţi doar cei performanţi şi nu cei care au fost angajaţi pe pile sau pe criterii de partid.
Trebuie nişte oameni foarte deştepţi care sã ştie ce sã facã în economie pentru a nu intra în faliment. Cel mai probabil ar fi nevoie de un guvern format din cei mai buni specialişti şi politicieni, care sã dea României direcţiile de dezvoltare şi renaştere pentru urmãtorii 20-30 de ani. De lunile care urmeazã va depinde viitorul acestei ţãri. Nu mai este timp de glume şi de improvizaţii şi de decizii luate cu gândul la sondaje sau la alegerile care vor veni. Dar deciziile care vor fi luate acum sã fie unele cu aprobare largã din partea tuturor oamenilor deştepţi din neamul românesc. Ar putea fi momentul în care România ar putea ajunge în prãpastie sau s-ar putea ridica foarte frumos în rândul ţãrilor europene şi al ţãrilor lumii. Investiţii în agriculturã, infrastructurã şi educaţie şi, dacã se va putea, în turism, IT. Ar putea fi o şansã aceastã crizã sanitarã pentru ţara noastrã.
