Ce câştigãm, şi ce pierdem în criza covid? Poate cã e prematur sã ne punem astfel de întrebãri, încã nu am ajuns la un capãt de drum prielnic pentru a trage nişte concluzii clare şi ferme. Dar totuşi, la douã luni de la declanşarea pandemiei (şi nebuniei) vedem destule lucruri schimbate în jurul nostru şi multe altele în curs de schimbare, gata sã ne transforme viaţa de zi cu zi de aici încolo.
Ştim bine ce pierdem şi am pierdut: vieţi omeneşti, siguranţa şi încrederea pe care o aveam în noi înşine şi în ceilalţi (purtãm şi vom purta mãşti şi mânuşi multã vreme de acum încolo), pierdem vacanţele la mare şi la munte, terasele aglomerate, meciurile de fotbal, întrecerile sportive, spectacolele de teatru şi concertele în aer liber, târgurile, vânzolirea prin mall. O mulţime de bucurii simple ale vieţii noastre de zi cu zi de mai ieri sunt acum pierdute.
Viaţa noastrã de acum, dupã douã luni de teamã, amenzi şi izolare, nu prea mai seamãnã deloc cu cea de acum trei sau şase luni.
Peste toate vedem cã se apropie criza economicã. Atâtea industrii aproape cã au colapsat (turismul, transportul aerian, sistemul hotelier) încât nu e greu de prevãzut ce va urma. Se simte deja în preţurile care au crescut şi cresc, repejor, cam peste tot.
Citeam ieri o ştire care reproducea spusele premierului Orban potrivit cãruia în viitorul apropiat vom avea peste 700 000 de oameni care vor trebui sã-şi caute un loc de muncã. Dezastrul bate la uşã, asta e mai mult ca sigur.
În plus, pandemia nu a trecut. Spectrul infestãrii va bâtui multã vreme pe la noi.
Dar sunt şi câteva lucruri pe care le-am câştigat în perioada aceasta amarã. Am stat mai mult ca niciodatã cu pãrinţii şi copii noştri. De plictisealã, unii au mai citit şi câte o carte sau au vãzut un film. Am putut sã observãm natura înfloritoare fãrã graba de a fugi la serviciu sau în supermarket; ne-am dat mai mulţi seama ce lucru minunat e natura şi cât de nepãsãtori am fost cu ea.
Am câştigat cu toţii un sentiment mai profund al efemeritãţii lucrurilor materiale. În faţa bolii şi a morţii nimic nu mai are importanţã. Doar cele sufleteşti. Am trãit cu toţii o experienţã amarã, nevroticã, din care vom ieşi schimbaţi, cred eu, în bine. Vom ieşi mai buni, mai liniştiţi, mai toleranţi unii faţã de ceilalţi.
