Şedinţele de Consiliu Local şi de Consiliu Judeţean, desfãşurate sãptãmâna trecutã, au arãtat la ce cote ale abuzului ne putem aştepta în urmãtorii patru ani, cel puţin.
Cazul lui Andrei Stãnişoarã este mai mult decât elocvent în acest sens. Exclus din Consiliul local printr-un ordin al Prefectului de Mehedinţi pentru nişte motive pe care nu le vom discuta aici, Andrei Stãnişoarã s-a adresat instanţei, care a decis suspendarea ordinului prefectului, pânã la o decizie definitivã şi irevocabilã. Asta însemna cã tânãrul Andrei Stãnişoarã avea dreptul sã participe la şedinţele de Consiliu Local în calitate de consilier şi nu de simplu cetãţean, cum au sugerat juriştii de meserie existenţi în acest organism. A fost mai mult decât evident, dupã pãrerea mea, cã, în aceastã împrejurare nu s-a urmãrit decât achitarea unor poliţe politice care nu îl privesc direct pe tânãrul consilier, ci, cel mai probabil, pe tatãl sãu, senatorul Mihai Stãnişoarã.
De altfel, prezenţa la lucrãrile şedinţei a preşedintelui Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu, spune multe despre felul cum au fost orchestrate şi direcţionate ostilitãţile cu respectivul prilej. Nu a fost, din pãcate, singurul abuz comis în acea şedinţã de consiliu local. De pe ordinea de zi au fost scoase trei puncte prin care se cerea înlocuirea a trei foste consiliere PDL, excluse de aproximativ trei luni din partid, cu urmãtorii de pe listã. Era dreptul legitim al acestui partid de a-şi asigura un grup de consilieri care sã-i reprezinte corect interesele. Nu a fost posibil, fiindcã s-a invocat o pretinsã situaţie politicã… neclarã a celor trei. În realitate, şi de aceastã datã, prezenţa la şedinţã a d-lui Adrian Duicu (a cãrui atracţie pentru traseişti a devenit deja notorie) s-a dovedit decisivã. Drept urmare, cele trei graţii şi-au pãstrat, deocamdatã, calitatea de consilier. Şi, probabil, şi-o vor pãstra pentru multã vreme.
Nu aş vrea sã se înţeleagã din toate astea cã nu mai pot de grija PDL şi a consilierilor sãi. Pe undeva, acest partid îşi meritã soarta, plãtind pentru abuzurile şi nelegiuirile comise în anii din urmã. Pe mine mã surprinde atitudinea noilor guvernanţi, care promiseserã cã nu vor repeta greşelile şi abuzurile celor dinainte, dar care au început sã se dedea la aşa ceva cu un angajament şi cu o voluptate absolut incredibile. Mai mult decât atât, simt în atitudinea noilor guvernanţi o înverşunare, o sete de revanşã care seamãnã frapant a vendetã. Nu ştiu dacã-i bine, domnule Ponta, nu ştiu dacã-i bine, domnule Antonescu! Mesajele dumneavoastrã ţinteau alte obiective, cum ar fi, de pildã, revenirea la normalitate, la un regim de reconstrucţie temeinicã a ţãrii, la eliminarea consecinţelor rãzboiuilui româno-român, care ne-a otrãvit sufletele atâta amar de ani şi care, iatã nici azi nu a încetat cu adevãrat.
Încã o datã: e bine?
La persoanele pe care le promovaţi în funcţii de demnitate, la nivel central sau local, mai dovediţi suficientã scrupulozitate, suficient discernãmânt? La ce vãd cã mişcã, şi la centru, şi prin judeţe, aş zice cã nu. Pentru cã deciziile pe care le iau ei sunt adesea produsele halucinante ale unor minţi inepte sau, în cel mai fericit caz, neputincioase. Priviţi, de pildã, la unele decizii mai mult decât bizare legate de componenţa guvernului sau, în plan local la sarabanda numirilor şi deznumirilor de directori de şcoli. Ce denotã toate acestea? Nimic altceva decât cã zona clientelei politice este atât de vastã şi complexã, cã obligaţiile sunt atât de numeroase şi de diversificate, încât era inevitabil sã nu se ajungã la ciocniri de interese majore, în chiar sânul aceluiaşi partid, nemaivorbind de sânul mult prea primitor al unei alianţe.
Unde vom ajunge? Mã tem cã nici alegerile de la 9 decembrie nu ne vor ajuta sã gãsim rãspunsul la o asemenea întrebare!
