Credeţi cã dupã 15 mai, în caz cã se relaxeazã mãsurile impuse de decretarea stãrii de urgenţã viaţa noastrã va fi la fel aşa cum era înainte de epidemie? În multe aspecte poate cã da, vom încerca sã mimãm mãcar vechea normalitate, dar în foarte multe lucrurile nu mai stau aşa cum stãteau înainte de 16 martie. Ceva s-a schimbat radical în felul în care ne raportãm la ceilalţi, la instituţiile statului, la noi înşine.
Am vãzut cu toţii cât de vulnerabili suntem de fapt, atât ca oameni (cu bolile şi spaimele noastre), cât şi ca cetãţeni ai unui sistem care abia bâjbâie în cãutarea unor soluţii la o situaţie devenitã deja îngrozitor de complicatã, nu doar la noi, ci peste tot în lume. Lumea de azi e dominatã de fricã şi de neputinţã. Dar şi de prostie şi rãutate, de egoism, de nepãsare.
Îmi povestea zilele trecute cineva cazul unor asistente medicale care lucreazã la un centru medical cu pacenţi infestaţi cu covid. Respectivele asistente nu mai au voie sã doarmã acasã, sunt cazate (izolate) la un hotel. Familiile le aduc cele necesare şi le lasã la paznicul hotelului. Li s-a fãcut un traseu separat, printr-o laturã a hotelului, ca sã evite trecerea prin recepţie. Nimeni nu le schimbã lenjeria de pat. Toţi se feresc de ele. Pânã şi unii şoferi de taxi refuzã sã le transporte la muncã. În fiecare zi se echipeazã şi dezechipeazã una pe alta în complicatele costume de protecţie cu care merg sã-şi facã datoria faţã de nişte oameni bolnavi, oameni care ar putea fi foarte bine fratele, sora, mama, tatãl, vecinul, prietenul nostru. Fapt pentru care nu cã ar trebui sã ne ferim de aceste asistente medicale devotate, ci sã le tratãm aşa cum se cuvine, şi anume ca pe nişte mici eroi ai vremurilor noastre tulburi. Ar trebui sã simtã din partea întregii comunitãţi dragoste şi recunoştinţã pentru ceea ce fac, în niciun caz sã se simtã ca nişte ciumate. De aceea spun cã lumea noastrã dupã 15 mai va fi diferitã. Criza covid a pus în inimile noastre fricã, îndoialã, şi un egoism de doi bani, care se vrea autoprotectiv dar nu e decât impoliteţe şi adeseori cinism.
Dupã 15 mai, în aşa zisa relaxare, strãzile vor fi pline din nou, dar dacã vor fi pline de oameni care se privesc cu suspiciune, cu teama cã se pot infecta de la x sau y necunoscut, la ce bun? Poate revenim la bunul obicei de a ne strânge mâinile (nu de a ne lovi coatele), chiar dacã dupã aceea mergem şi ne spãlãm 20 de secunde cu apã şi sãpun. Dar aşa, prin gesturi mici, mãcar mai pãstrãm vie ceva din vechiul umanism pe cale sã apunã.
