* Vasãzicã, în urmã cu vreo sãptãmânã, ce zicea meşterul Werner? Cã, de la 15 mai începem sã ne relaxãm. Cã uite, sunt semne cã bla, bla, bla. În realitate, berbecul, vãzând cã starea de tensiune din societate este în creştere, ce s-a gândit dumnealui? Ia sã iau eu caimacul doctorilor/specialiştilor şi sã mai bifez puţin la popularitate, cã lucrurile au luat-o rãu la vale şi nu e bine. Ce a urmat se ştie. Zone relativ compacte ale populaţiei au dat drumul brusc la relaxare. Pentru cã, la noi prin relaxare se înţelege sã deschizi localurile de perdiţie – restaurante, cluburi, cafenele, terase, bodegi şi alte bombe, unde omul vine sã se zbânţuie, stimulat de oarece arome sau narcoze sau sã-şi înfigã bucile într-un fotoliu/ scaun, taburet şi, cu un pahar în faţã, sã se facã a nu observa cum trece timpul sau, dupã caz, cum creşte iarba. Iarba, iarbã, desigur. Iar când, într-un târziu, vine şi ora stingerii, sã punã mâna pe o mãciucã şi, în lumina recentelor prevederi liberale de lupta politicã, sã-i ardã la troacã vreunui pesedist infiltrat sau vreunui membru al altui clan politic animat de porniri duşmãnoase, adverse. De aici şi pânã la ciomãgelile de stradã nu mai e, adesea, decât un pas. Pe care beligeranţii de ocazie îl fac cu mare uşurinţã.
* Ei, şi vãzând dumnealui, prezidentul, de!, cã lucrurile cu prea puţin educaţii şi civicii sãi compatrioţi au luat-o la vale, a ţinut, marţi, o conferinţã de presã de aproape douã ore, a cãrei moralã şi concluzie ar putea fi „la loc comanda!”. În sensul cã, dupã 15 mai va fi o relaxare, dar în sensul reîntoarcerii la situaţia anterioarã, dacã nu, chiar mai înapoi. Clar, nu? Ce sã mai comentãm nişte atitudini de şefi, care, în loc sã lãmureascã poporul în legãturã cu situaţiile specifice ale crizei, mai mult îl bagã în ceaţã, mai mult îl deruteazã. Am mai spus-o: actuala putere politicã din România are tot interesul sã menţinã actuala situaţie concretizatã prin situaţia de urgenţã. În ce altã situaţie colectivitãţi de milioane de oameni pot fi ţinute sub control şi ascultare cu asemenea succes şi eficienţã? O spune şi reputatul analist Ion Cristoiu: „Actuala putere s-a dedulcit la situaţia de urgenţã.” Cu toate acestea, rãbdarea oamenilor nu mai poate fi prelungitã la infinit. O problemã este dacã Iohannis si ai sãi se pot baza pe ea la nesfârşit. Oamenii nu pot fi minţiţi cu jumãtãţi şi sferturi de mãsurã, asupra cãrora sã se revinã odatã la cincisprezece zile sau o lunã, atâta vreme cât în alte ţãri au fost luate mãsuri de relaxare semnificative.
* La noi, s-a luat mãsura închiderii grãdiniţelor, şcolilor şi universitãţilor şi reluarea activitãţii în aceste instituţii abia în septembrie. Excepţie vor face elevii claselor terminale, a VIII-a şi a XII-a, care vor putea susţine testãrile naţionale, respectiv bacalaureatul, în iunie. Sunt însã probleme ce trebuie rezolvate. Deşi îmbrãţişatã iniţial cu un anumit entuziasm propagandistic, formula învãţã-mântului on line şi-a dovedit carenţele şi poate fi avutã în vedere într-un viitor incert, când vor putea fi rezolvate câte de cât onorabil neajunsurile de ordin logistic şi de infrastructurã. Mãsura închiderii unitãţilor de învãţãmânt, cu toate inconvenientele ei, vãd cã este îmbrãţişatã de categorii tot mai largi de cetãţeni, avându-se în vedere exclusiv criteriile de ordin medical. Nu ştiu cât de corectã şi eficientã se va dovedi aceastã mãsura prin prisma precedentului pe care îl creazã. Confuzia din mintea preţioasã, câlţoasã şi penbilã a ministresei de la Educaţie nu e în mãsurã nici sã elucideze problema nici sã prefigureze soluţii viabile. Cât priveşte patriotismul de paradã şi de circumstanţã al lui Iohannis („Pesedeul vrea sã vândã Ardealul ungurilor”) – cu altã ocazie…
