* Am mai zis-o: în timp ce mai peste tot unde coronavirusul a fãcut ravagii se vorbeşte, din ce în ce mai explicit, despre relaxare în mai toate domeniile, la noi se pare cã teribila crizã devine şi mai teribilã. Nu am ajuns nici la vârful crizei, mai exact nu au murit suficienţi oameni ca sã putem, nu-i aşa, afirma asta, prin urmare, mãsurile din ordonanţele militare s-au înãsprit. Şi se înãspresc de la o zi la alta. Direct proporţional cu creşterea stãrii de nervozitate a oamenilor care au ajuns la limita rãbdãrii, a suportabilitãţii, dupã mai bine de o lunã de izolare, carantinare sau cum doriţi sã-i ziceţi. De asemenea, direct proporţional cu numãrul amenzilor date de poliţişti, mai ales persoanelor în vârstã, care mai pierd din când în când noţiunea timpului stând pe la cozi în rãgazul extrem de meschin care le-a fost acordat de cei care, cicã, gestioneazã criza.
* O sã vã întrebaţi cum se explicã aceastã paradoxalã situaţie. Am încercat sã ne explicãm şi noi paradoxul de care vorbim, Nu am prea reuşit, sincer. Nu am reuşit sã detectãm o explicaţie logicã. Altminteri, avem una, e drept, subiectivã, însã vorba arbitrilor de fotbal „acoperitã de realitatea din teren”. Concret, bãieţii ãştia s-au învãţat la butoane şi nu mai vor sã plece de acolo, au cãpãtat, vorba aia, gustul puterii. Le place sã ţinã lumea sub ascultare (de când viseazã ei şansa asta! Virusul le-a cãzut ca o pleaşcã, nu se mai întâlnesc ei cu ocazia asta, de aceea trag de ea ca de o piele de câine mort, cât mai mult cu putinţã. Asta credem noi. Poate greşim, cine ştie, totul e posibil. Şi atâta vreme cât nu ne pãrãseşte ideea cã unii dintre aceşti domni care fac pe vedetele zilei, urmãresc, unii cât se poate de transparent, sã îşi creeze soclurile pentru viitoarele dorite cariere politice asta vom crede. De ce spun asta? Pentru cã, din ce în ce mai des, avem sentimentul cã se discutã doar adiacent despre combaterea virusului şi mult mai pe faţã şi mai tranşant despre atuuri sau despre dispute netranşate electorl pânã acum.
* Un titlu – întrebare pe reţelele de socializare: „Ce se întâmplã când creierul unui golan interacţionazã cu cel al unui idiot?”. Cititorii noştri – oameni inteligenţi, care nu prea mai au, precum noi, chef de fabule, au fãcut imediat legãtura cu scandalul momentului, cel legat de ideea ministrului Sãnãtaţii de a îi aduna pe cetãţenii peste 65 de ani în spaţii închise, un soi adaptat de „lagare”, în care sã intre atât cei simptomatici, cât şi cei asimptomatici. Mass-media securistoide din jurul preşedintelui şi al cercurilor liberale, simţind cã, prin declaraţia lui Nelu Tãtaru, PNL o ia serios la vale în sondaje, au încercat sã arunce pisica moartã în curtea doctorului Streinu-Cercel, insinuând cã propunerea incriminatã vizându-i pe cei peste 65 de ani i-ar aparţine acestuia. Minciuna a fost repede devoalatã, ideea izolãrii de societate a tuturor persoanelor peste 65 de ani fiind preluatã inexact şi profund tendenţios dintr-o listã de propuneri a doctorului Streinu-Cercel, înaintatã Ministerului Sãnãtãţii, dar respinsã de acest organism încã de atunci. S-a acreditat chiar ideea, discutabilã, a apartenenţei doctorului Streinu- Cercel la PSD. Cu alte cuvinte, cu cea mai profundã nesimţire, PNL, ca sã scape de rãspunderea moralã a ideii de strângere a persoanelor de peste 65 de ani la un loc, a dat vina, minţind ordinar, pe doctorul Cercel şi, nu ştim cât de justificat, pe PSD. Suntem deci, pur şi simplu, pe terenul disputei electorale, ceea ce este de naturã sã compromitã chiar seriozitatea luptei împotriva coronavirusului. Ca sã dea forţã acestor manevre ticãloase, a ieşit la rampã şi maestrul Werner care l-a atacat nedemn pe Streinu-Cercel. Şi, pentru cã trebuia sã facã şi puţin frumos în faţa poporului, acest Iohannis a anunţat şi o serie de … relaxãri, începând cu 15 mai. Fix. Ca şi cum, dumnealui ştie sigur cã pe 15 mai criza virusului va fi de domeniul trecutului. Aşa e când vrei sã iei caimac electoral dintr-o dramã colectivã nemaiîntâlnitã.
