* Dupã ce a anunţat prelungirea stãrii de urgenţã cu mai bine de o sãptãmânã în urmã, personajul ce-şi zice preşedintele României a dat şi decretul menit sã consfinţeascã aceastã stare de lucruri. De la vorbã la faptã… dar sã nu ne formalizãm, toatã lumea ştie cã lui nenea Werner, ca oricãrui nemţãlãu, îi place, n’aşa, lucrul bine f…ãcut, este ceva distanţã, mai ales pentru cineva cu ideaţia mai greoaie, vorba lui G. Cãlinescu, sau mai pe româneşte, cu gândire înceatã. Asta e, fiecare om cu tabieturile sau, dupã caz, cu beteşugurile lui. În sfârşit, problema e alta. În condiţiile în care, pe mai multe meridiane ale planetei, se vorbeşte, din ce în ce mai des, mai insistent, despre relaxarea mãsurilor, la noi, Dulapul din Deal vorbeşte de… adâncirea stãrii de urgenţã! Mãi nene, noi ştim cât îţi place sã stai în palat şi sã nu te deranjeze nimeni, plus cã e teribil de tentant sã ţii toatã lumea sub control, dar nu e cazul sã joci rolul lui Gicã Contra pe Mapamond! Cã doar nu o fi mai vânjos coronaviorusul în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi doar dumneata cel mai cu grijã faţã de semeni dintre liderii politici ai lumii!
* Asta ar fi una, dar, odatã cu creşterea numãrului de ordonanţe militare, s-au înmulţit şi contradicţiile cuprinse în ele, generând un val de confuzii în rândul populaţiei – cine are voie, cine nu are voie, de ce una, de ce nu alta, când ne relaxam, când ne îngropãm şi aşa mai departe. Nu lipsesc situaţiile când unii oficiali care, mã rog, gestioneazã criza coronavirusului zic una, iar aţii, cu totul altceva. Ce sã înţeleagã omul obişnuit, care s-a cam sãturat de jocul ãsta de-a baba oarba, şi care negãsind rãspunsuri la întrebãrile lor legitime încep sã nu mai ţinã cont de nicio prevedere ale puzderiei de ordonanţe militare şi se comportã haotic.
* Între timp, datã fiind apropierea Sãrbãtorilor Pascale, între Ministerul de Interne şi Biserica Ortodoxã Românã a intervenit un acord vizând o serie de mãsuri de relaxare, favorabile credincioşilor care doresc sã sãrbãtoreascã dupã tradiţie Sãrbãtoarea Învierii Domnului. Nu era prea limpede în ce ar consta relaxarea – ceva în sensul cã enoriaşii ar fi avut dreptul sã meargţâ la bisericã în noptea Învierii Domnului sã îşi ia anafura. Nu era cine şte ce relaxare, dar, cu toate acestea, miercuri, Klaus Iohannis a ieşit ţâfnos pe televiziuni sã combatã respectivul acord şi pe iniţiatorii lui. Vai, ce-şi mai flutura mâna cu degetele rãsfirate, ameninţând, în dreapta şi în stânga – „Staţi acasã! Staţi acasã! Altfel, dupã Sãrbãtori, vom avea înmormântãri!” I-auzi una! Pãi bine, mãi nene, înmormântãri au loc zilnic şi în vremuri normale. Acum, cã nu sunt, în vremuri de pandemie, mai multe decât în vremuri normale, ce devenişi atât de cavernos? Ar fi avut loc şi o şedinţã de guvern, în care s-a vorbit despre demisii, despre divorţuri politice, despre bani şi despre pensii. Urmeazã sã se discute şi sã se aprobe în Parlament Decretul prezidenţial de prelungire a stãrii de urgenţã cu încã 30 de zile. Cu care unii sunt, iar alţii nu sunt de acord.
* La sfîrşitul acestei sãptãmâni, vom marca Sãrbãtoarea Învierii Domnului. O sãrbãtoare a sufletului obligat de conjuncturã la recluziune şi singurãtate. Sãrbãtori fericite, în iubire, pace şi armonie, stimaţi cititori! Atât cât se poate.
Christos a înviat!
