Mã fraţilor, învaţã nerodu de Sucã acuma, mai ceva ca atuncea când pleca la şcoalã. Toatã ziua stã pe laptop, discutã cu al lu Zbanghiu, di la geometrie pãnã la algebrã, di la istoria evului mediu şi pãnã la fizica molecularã. Bine, aşa credeam eu, da numai clipurile cu lecţii sã auzeau pe fundal cã el sã juca ceva cu puşcãturi, de fapt. Pãnã mã prinsei io, pierdui fro douã pariuri cu Veta, cã ce cuminte s-a fãcut Sucã. Ei aş, ţi-ai gãsit, mai ales pe vreme de pandemie.
Mã nepoate, da începurã şi pi la noi sã aparã cazuri, la început mai timid, da dupe aia sã stârni panica şi nu e bine. Cineva ar trebui sã linişteascã mai mult oamenii, mai ales cei aflaţi în prima linie, cã dacã pleacã ei s-ar putea sã rãmânem descoperiţi la propriu. Adicã fiecare pe cont propriu, nu cã şi acuma nu am fi departe, da mãcar rãmâne speranţa. Pãnã la urmã sã înlocui şi conducerea di la spital, cã nici aşa nu era prea clar ce iera pe acolo, deşi unele voci spuneau cã încerca sã facã ce poate. Numai cã uneori nu e suficient, mai ales în vreme de situaţie de urgenţã. Aşa cã reactivarã din vechea gardã, da sã vedem cum sã mişcã, în perioada urmãtoare. Pãnã nu sã aglomereazã situaţiunea.
Mã fraţilor, da pi la cinci dupã-masã, mã trezii cu Sucã ieşind din casã direct în curte. Mã luai io dupã el, sã vãz unde se duce, da sã opri. Pusã mâna la piept şi pãrea cã asculta ceva. Încercai şi io sã ascult, da nu sã auzeau decât neşte sforãituri din camera ailaltã, unde dormea Veta, obositã cã a venit di la Ambulanţã, din schimbu de noapte. Când intrã nerodu în casã, îl întrebai ce fãcea pin curte.
– Aşteptam sã cânte imnu, zâce Sucã.
– Pã cum sã cânte imnu, aşa dintr-o datã, din cer?, zâc io.
– Nu, bre, nea Mãrine, nu ştii matale, în fiecare zi la ora cinci sã aude imnu din maşinile poliţiei care trec pe stradã, zâce Sucã.
– Pã şi dacã nu trec pe strada noastrã, ce facem?, zâc io.
– Stãm aşa, cu mâna la inimã şi ne imaginãm cã sã aude imnu, ce sã facem, zâce nerodu.
Mã fraţilor, încercai io sã-mi imaginez, da nu-mi ieşii, aşa cã detei drumu la radio, cã poate mai anunţã ceva.
Mã fraţilor, vã mai amintiţi cã, în urmã cu neşte zile, nea Costel Popescu a fost desemnat drept candindatu PSD la foncţia de primar al municipiului Orşova. Nea Marius Stoica a tot sperat, da a rãmas cu PNL-ul, dupã câte sã pare. Şi dacã tot a primit o speranţã nesperatã, s-a gândit sã-i facã zile amare lu nea Costi, cum i sã spune mai nou. N-a mai gãsit bãnuţi pentru plata serviciilor prestate de firma lu nea candindatu, cã au fost virusate. Sanchi, acuma, o mai avea nea Costi fonduri pãnã la alegeri, da dacã nu câştigã, o trãi numa din… vânat?!
Da rãmânem tot la Orşova şi ne minunãm ce bãtãlii subterane se dau pentru funcţia de primar, zici cã îi în Monte Carlo: nea Popescu di la PSD; nea Stoica di la PNL; nea Cican di la Pro România şi lista ar putea continua….
Mã nepoate, da sã-i dãm ideea lu nea prefectu, atunci când iese în balconu di la prefecturã, sã sã uite cu atenţie la cele douã statui ale înaintaşilor noştri şi poate sã sesizeazã cã au dispãrut tãbliţele explicative. S-ar putea ca unii sã încurce pe Traian cu Decebal şi viceversa. Ar fi pãcat! Probabel cã rãufãcãtorii au crezut cã or fi vreo Tabula Traiana, ceva preţios, da pãcãlealã!
Bine, pãnã data viitoare, feriţi-vã de virusu ãsta şi rãmâneţi optimişti!
