Cel mai greu rãzboi este purtat cu un duşman pe care nu îl cunoşti şi nu şti de ce este capabil. Rãzboiul este cu atât mai greu de purtat cu cât nu te cunoşti nici pe tine de ce eşti capabil şi de ce mijloace dispui pentru a purta rãzboiul.
Vorbim de pandemie şi inclusiv de un rãzboi al informaţiilor. Pentru cã în era modernã inclusiv informaţia poate sã fie transformatã într-o armã. Manipularea poate cãpãta proporţii gigantice. Cel mai crud duşman poate fi adevãrul, iar dacã nu este spus la timp poate sã fie considerat la un moment dat o minciunã.
Este greu de explicat de ce autoritãţile din România nu sunt total transparente cu privire la numãrul de infectaţi pe fiecare judeţ în parte. A existat o statisticã la un moment dat, dar, dupã câteva zile, a fost luatã decizia de a elimina statisticile pe judeţe, în privinţa numãrului de infectaţi. Ori şi omisiunea se numeşte dezinformare.
Care este interesul autoritãţilor sã nu mai facã publice cifrele infectaţilor, pe judeţe? Dacã oamenii nu cunosc adevãrul, se simt mai bine? Adicã este tot o manipulare, pânã la urmã. Poate cã, dacã nu se mai cunoaşte numãrul de infectaţi cu COVID 19 la nivel local, atunci ideea indusã populaţiei este cã totul e în regulã. Adicã nu se întâmplã nimic şi putem sã ieşim pe stradã.
Dacã în judeţul lor nu se comunicã nimic în privinţa evoluţiei infectãrii cu noul coronavirus înseamnã cã nu existã cazuri. Este foarte periculos sã te joci cu manipularea în acest caz, pentru cã în lipsa informaţiilor din surse publice autorizate, atunci oamenii pot sã creadã orice şi în zona pozitivã şi în cea negativã.
Aşadar, cea mai bunã variantã este adevãrul şi comunicarea corectã a situaţiei. Nu am vrea sã aflãm peste ani de zile cine ştie ce grozãvii despre numãrul de victime sau tunurile date în vremea molimei.
Este clar cã în toate perioadele grele din istoria omenirii nu au fost doar învingãtori şi învinşi, cei în viaţã şi cei decedaţi, fie cã a fost vorba de rãzboaie sau pandemii. A existat şi a treia categorie – cea a profitorilor. Sunt cei care fac banii din orice şi profitã de adãpostul stãrii de necesitate sau de urgenţã. Banii sunt pânã la urmã mãsura unora dintre semenii noştri şi nu umanitatea. Ar trebui ca în aceste vremuri sã revenim la umanitate. Dar, Plaut şi Hobbes spuneau cã Omul este lup pentru om. Aşadar, dacã nu facem paşii corecţi în toatã aceastã pandemie nu este exclus ca la un moment dat sã ne trezim cu un dezastru pe strãzi, în oraşe şi în sate. Forţat de împrejurãri şi de contextul lipsurilor generate de pandemie unii vor lãsa deoparte umanitatea şi vor da frâu liber instinctelor. Unii vor cãuta sã facã în continuare bani din nefericirea şi necazul semenilor, alţii vor cãuta sã îşi potoleascã foamea, în orice fel. Atunci omenirea se va întoarce într-o erã întunecatã.
Poate nu vom ajunge sã vedem un episod orwellian din istoria omenirii. Poate cã are dreptate şi acel bãtrânel italian când se rãsteşte la Papa de la Vatican şi îi spune cã este momentul sã cheltuiascã cele 10 miliarde de euro pe care le deţine Biserica Catolicã, pe mãşti şi ventilatoare. Adicã pe aparaturã pentru salvarea vieţii turmei pe care Biserica o pãstoreşte în numele lui Iisus şi Dumnezeu. Este momentul în care slujitorii Bisericii sau ai religiei în general sã coboare printre semenii lor, aşa cum unii au fãcut deja. Biserica trebuie sã prindã viaţã, iar preoţii sã renunţe la tot, sã îşi salveze semenii. Dar…
Aşa ar trebui sã facem toţi. Ar trebui sã fie un moment zero pentru toatã lumea. Inclusiv pentru cei care dau tunuri financiare şi se îmbogãţesc în vremea molimei. Sunt bani îmbibaţi cu sânge. Cum sunt cei care sunt plãtiţi sã îşi punã la dispoziţie hotelurile pentru carantinã şi cei care le oferã gratuit. Aici se face diferenţa într-un anume sens. Ar fi trist sã nu învãţãm nimic nici dupã molima asta, cei care vom mai rãmâne sã vedem ce a trecut peste noi. Trist ar fi sã nu fi înţeles nimic şi sã uitãm, aşa cum îi uitãm destul de repede pe cei care au fost.
Şi poate cã unii vor fi murit pentru ca alţii sã trãiascã.
