* Suceava este primul oraş închis, din motiv de molimã, din România ultimelor decenii. Acolo au murit, din vinã de virus, de prost mangement, de ilegalitãţi cumulate, zeci de oameni, medicii au fost contaminaţi, în fine nu vã mai reţinem şi noi cu asemenea informaţii, vã sunt cunoscute. Situaţia a ieşit de sub orice control şi autoritãţile, în afarã de a declara zona Lombardia României şi de a bãga toatã Suceava în carantinã, nu prea au avut ce face. Acum nimeni nu ştie dacã virusul sau managementul profund deficitar e de vinã, dar asta conteazã mai puţin acum. Când lucrurile se vor clarifica, cei vinovaţi cu adevãrat îşi vor fi luat tãlpãşiţa spre zãri mai promiţãtoare, pagubele vor fi şterse şi trecute în seama celor duşi de pe aceastã lume, iar dosarele adevãraţilor vinovaţi vor fi închise, în buna tradiţie dâmboviţeanã.Cei pe care cresc acum bojii nu vor mai avea parte, cu timpul, nici mãcar de Veşnica Pomenire.
* În campaniile elctorale de care am avut parte din plin în anii din urmã, noua vedetã a PNL, cetãţeanul acela purtãtor de eşarfe şi batiste multilateral colorate, Rareş Bogdan, urla din toţi boşogii cãtre stupid people, prin pieţele publice, invitând toatã suflarea româneascã sã meargã la Suceava sã vadã ce minuni colosale a fãcut, prin spitalele de acolo numitul Gheorghe Flutur cu bani europeni. Se vede ce minuni a fãcut. Şi-a implantat toatã clientela în posturi de decizie, unde s-au specializat în ascunderea gunoiului sub preş. Mai exact, în falsificarea evidenţei deceselor, a nedeclarãrii unor morţi. Ce sã fie la mijloc? Eu trãiam cu impresia cã suntem în plinã întrecere socialistã, cine raporteazã mai mulţi morţi. Reţeta de la Suceava cicã a fost preluatã din mers şi de celebrul Spital Universitar de Urgenţã din Bucureşti. Şi nici pe la Severin lucrurile nu ar sta prea bine.
* Problema e alta. Noi, cetãţenii de rând, suntem destul de disciplinaţi, respectãm starea de urgenţã, dispoziţiile date de autoritãţi, articolele din tot mai desele ordonanţe militare, chiar dacã multe se bat cap în cap, iar altele nu par a avea nicio noimã.
* Dar se pare cã, pentru cei din capul trebii, nu le este de ajuns cã rãspundem corespunzãtor la întrebãri precum de unde pânã unde sau de când pânã când, acum ei ar vrea sã punã cãtuşele şi pe mecanismele gândirii noastre, recomandându-ne sã ne mai punem lacãt la gurã şi sã nu ne pronunţãm asupra unor probleme la care nu ne pricepem, care ne exced, nu-i aşa, competenţele. Cu alte cuvinte suntem forţaţi sã înghiţim pe nemestecate orice ni se serveşte. Parol? Ei aşa ceva chiar cã nu se poate. Una e sã respectãm nişte dispoziţii pentru stãri de urgenţã, alta e sã treci prin suprastructura fiinţei noastre şi sã digeri pe nemestecate produsele mai mult sau mai puţin alterate ale gândirii altora. Sper cã asemenea gânduri sinistre sã nu fi trecut prin capetele ţuguiate ale numiţilor Iohannis, Vela, Orban sau mai ştiu eu care. Gândirea şi exprimarea sunt de neîncãtuşat, iar cine vrea sã le punã în cãtuşe sau sub cizme este animat de nişte gânduri nu tocmai în consens cu vremurile pe care le trãim ca ţarã europeanã. Dar parcã mai ştii încotro mai merge şi Europa asta?!
* De când s-a autoizolat la fosta vilã de protocol a lui Ceauşescu, aşa numita Vila 1, maestrul Orban, zicãtorul din mandolinã, drâmb şi balalaikã, a devenit foarte suficient sieşi şi stâlceşte limba românã într-un fel care o face pe Bãseasca o micã biet copil, iar pe doamna Veorica de-a dreptul academician. Mai zilele trecute, nenea Balalaikã le-a URAT CONDOLEANŢE familiilor celor decedaţi! Iar când a fost vorba sã o dea pe indicaţii preţioase, dumnealui a dat asigurãri ca va lua mãsuri în vederea CREŞTERII RISCULUI DE INFECTARE CU CORONAVIRUS în spitale. Ei, da! Aşa ne mai venim de acasã. Sã fi slobozit coana Viorica pe gaura gurii aşa ceva, nu o mai spãlau toate cotele apelor Dunãrii.
* “Mai rea decât moartea de contravirus este lipsa speranţei.” (Ion Cristoiu).
