În România pânã şi o ordonanţã militarã e laxã. Nicio diferenţã în ceea ce priveşte viaţa fãrã ordonanţã şi viaţa cu ordonanţã. România se aflã şi ea pe harta statelor lumii care au înregistrat victime. Bolnavii foarte grav au cedat primii. Pe listã urmeazã bãtrânii şi, probabil, persoanele de vârstã mijlocie. Virusul face casã bunã cu persoanele care au sistemul imunitar slãbit şi care nu mai pot sã lupte.
Dar tinerii pot lupta, sã aibã grijã de cei în vârstã. Stã în puterea lor sã nu îi mai lase pe cei în vârstã sã iasã din locuinţe; stã în puterea şi în sãnãtatea lor sã le dea o mânã de ajutor la cumpãrãturi. Nu mai trebuie sã vedem persoane în vârstã pe stradã. Bãtrâni la 70 – 80 de ani care merg chiar şi la magazinul din colţ pentru a cumpãra trei cartofi şi douã mere. Plus o pâine sau câteva medicamente. Pentru cã oricum bãtrânii nu îşi permit mai mult, majoritatea având nişte pensii de rahat, raportat la media din UE. Aşadar, stã în puterea celor tineri sã îi convingã pe bãtrâni sã nu mai iasã din case şi sã îi ajute cu lista de cumpãrãturi care oricum este micã.
Dacã în ţara noastrã nu se va pune serios problema rãmânerii totale în case a cetãţenilor, mãcar pentru o sãptãmânã de zile, este greu de crezut cã nu vom ajunge în situaţia unor state, precum Italia, Spania sau Franţa. Iar dacã se va întâmpla acest lucru, atunci Dumnezeu cu mila.
În România sunt foarte multe persoane bolnave şi nu este vorba numai de cei în vârstã, dar şi mulţi tineri care suferã de diabet sau de boli cardiovasculare. În afarã de copii, e greu de gãsit un adult trecut de 30 de ani care sã nu sufere de câte ceva. Apoi, în România am tot încercat în ultimii 30 de ani sã punem pe picioare un sistem de sãnãtate performant. Una la mânã, foarte multe generaţii de medicii, de specialişti, de cercetãtori au plecat din ţarã şi lucreazã în spitale din Italia, Franţa şi Spania. Adicã unde sistemul este greu încercat şi unde aproape cã se ajunge la colaps, cum este cazul Italiei. Mai ţine, desigur, şi de disciplina cetãţenilor, de a respecta hotãrârile autoritãţilor de a sta în case.
Ce face România în tot acest timp? Ascunde date esenţiale pentru informarea cetãţenilor. Este vorba de statistica pe judeţe. Nu se mai ştie oficial câte cazuri de COVID 19 sunt în fiecare judeţ. Dacã nu se cunosc aceste date, atunci populaţia se întreabã câţi cetãţeni sunt în judeţ infectaţi cu noul coronavirus. De ce nu se comunicã oficial? Sunt date omise în mod voit de cãtre autoritãţi, iar omisiunea înseamnã dezinformare, potrivit legilor comunicãrii. Oamenii trebuie sã fie ţinuţi în cap cu ideea cã, dacã nu se mai cunosc datele, atunci lumea nu mai intrã în panicã. Fiecare îşi va da cu pãrerea şi va sta în incertitudine.
Sistemul românesc de sãnãtate este departe de a fi perfect şi avem încã norocul cã au mai rãmas medici şi asistente. De la un anumit numãr de pacienţi în sus cel mai probabil cã nu va mai face faţã. Nu avem dotãrile şi echipamentele necesare pentru a îngriji mii de bolnavi sau peste 10.000 de persoane infectate. Ar fi nevoie de foarte multe ventilatoare, de medicamente, de condiţii de izolare, de echipamente de protecţie pentru cadrele medicale. De mãşti şi costume de protecţie care trebuie înlocuite mãcar în fiecare zi.
La o avalanşã de pacienţi cu coronavirus, sistemul de sãnãtate românesc va colapsa. Nu va mai fi loc pentru toţi bolnavii. Nu vor putea fi daţi afarã din spitale pacienţii cu alte boli şi care sunt, tot în stare gravã. De asemenea, nu va mai putea fi fãcutã izolarea, adicã fiecare pacient în camera sau în salonul sãu, ci zeci de oameni cu coronaivirus în acelaşi spaţiu. Adicã cine va reuşi sã supravieţuiascã bine, cine nu va merge în altã parte, adicã la cimitir. Sau la crematoriu. Nu se ştie care vor fi regulile. Cert este cã autoritãţile ştiu cu siguranţã cã nu se va putea face faţã şi, din acest motiv, vor fi luate mãsuri foarte dure cu privire la circulaţia persoanelor. Adicã, toatã lumea în casã.
