* Pe zi ce trece, în loc ca temutul virus sã îşi dea obştescul sfârşit, simţim cã ne îngropãm în el şi în urmãrile lui tot mai temeinic şi mai fãrã speranţe de întoarcere la traiul nostru obişnuit. În ţara noastrã nu se mai întâmplã aproape nimic, în afarã de sforţãrile, practic invizibile, oricum fãrã rezultate încurajatoare, de a combate pe inamicul invizibil numit Coronavirus, fie-i numele în veci blestemat. Emisiunile de stiri s-au transformat în ghişee contabilizatoare ale ravagiilor coronavirusului, de aici sau de aiurea. La reporterii de teren constat o satisfacţie greu de ţinut în frâu atunci când e vorba de anunţat încã un deces al lui corona virus. Ce-i cu voi, prieteni? Aţi ajuns sã juisaţi la adierea morţii? Vã aflaţi în întrecere socialistã? Vi se pare cã, sub raportul numãrului de victime şi de îmbolnãviri, România nu ar fi intrat încã în rândul lumii? Of, Doamne! Dar cu nevoia de a nu coborî starea de spirit a populaţiei mai jos decât nivelul suportabilitãţii nu v-aţi familiarizat încã? Vã întreb pentru cã staţi cu deontologeala în gurã toatã ziua.
* Cam toţi gãlãgioşii ãştia pricepuţi la toate ar trebui sã umble pe la sertarele conştiinţei profesionale pentru a-şi reaminti sau pentru a afla cã starea de spirit a unei naţii este esenţialã atât în propãşirea, cât şi în decãderea ei. Aşa cã, dacã vorbim mai direct, mai pe la colţuri, de revenirea la normalitate e bine sã nu uitãm cã aceastã revenire la normalitate va fi posibilã doar prin eforturile de autodepãşire ale acestui popor şi nu ale altuia, dar şi pe starea sa optimã de spirit. Atitudinea defetistã este mortalã pentru un popor care vrea sã renascã.
* Da, situaţia din sistemul de sãnãtate actual nu este deloc dintre cele mai roze. Este, pe alocuri, de-a dreptul catastrofalã. Din acest motiv, eforturile corpului medical românesc, aflat în prima linie a luptei cu virusul, fiind deci cel mai expus, trebuie sã fie apreciate la justa valoare, iar preocupãrile autoritãţilor pentru protecţia lor sã fie cât se poate de reale, iar nu demagogice. La spitalul din Suceava situaţia este de-a dreptul explosivã, nu mai puţin de 70 de medici fiind contaminaţi cu corona virus de la pacienţii care nu au colaborat cinstit cu ei. Asta este cu adevãrat o mare problemã. Dupã ce mulţi diasporeni au venit pe diverse cãi în ţarã, ascunzându-şi ascendentele socio-medicale, locul de provenienţã, simptomatologia actualã. Mai zilele trecute, caraghiosul Klaus Iohannis a luat o poziţie marţialã şi a fãcut un fel de apel la asigurarea protecţiei medicilor. Ceea ce nu am înţeles cui se adresa, de fapt, cu acest apel? Poporului român în întregul sãu? Diasporezilor pe care dumnealui atat de mult i-a cultivat prin atâtea campanii electorale? Atunci cui? Subordonaţilor sãi din guvern, care nu îl prea mai ascultã? Nu cumva asta este o retoricã goalã, gãunoasã, ca de obicei, menitã sã impresioneze pe stupid people în sensul cã dumnealui munceşte, e acolo, în capul trebii, ce mama mãmicuţei ei de treabã. Da, o face dupã modelul consacrat în primele zile ale aşa-zisei revoluţia din decembrie 1989 – „Mircea, fã-te cã lucrezi”. De când cu criza coronaviusului, aşa-zisul preşedinte al României si-a fãcut obiceiul de a ieşi zilnic de douã –trei ori sã povesteascã dumnealui cum e cu criza corona virusului. Tot ceea ce gãvãreşte Dulapul din Deal este apã de ploaie de cea mai slabã calitate. Nu convinge pe nimeni. El nu vrea decât sã se aşeze în fruntea celor câţiva oameni responsbili a cãror muncã vrea sã şi-o treacã între realizãrile lui inexistente. Vai de capul nostru!
* Nu aş dori câtuşi de puţin sã ma refer la aspectele, cum sã le zic, anecdotice legate de criza acestor zile. Dar nu pot sã nu amintesc anunţul dat de un imbecil sinistru pe reţelele de socializare prin care dorea sã-şi închirieze doritorilor javra proprietate personalã sã o plimbe prin oraş contra sumei de 50 de ei! Aşa ceva? Da, aşa ceva. Nu ştiu dacã alţi imbecili au… muşcat oferta.
