In Coronavirus veritas!
E clar cã nu suntem, ca civilizaţie, pregãtiţi suficient pentru a face faţã unei provocãri de tipul Coronavirus. Am avut, în schimb, grijã, ca naţii şi popoare, sã ne înarmãm, sã ne producem pagube unii altora spre a avea, mai apoi, pieţe de desfacere a unor produse, sã inventãm boli ca sã vindem, apoi, un fel de medicamente, am urcat în spaţiu, dar am uitat Terra, am fãcut afaceri, dar am neglijat esenţialul, resursele, cele care sunt inerente oricãrei afaceri, dar nu se gãsesc decât aci, pe planetã, şi sunt epuizabile, iar noi le-am folosit ca nesãtuii, ca-ntr-o mare crãpelniţã…
Coronavirus vine şi ne dã o lecţie usturãtoare: ne-am pregãtit ca sã fim nepregãtiţi! Paradoxal, dar aşa se prezintã lucrurile în faţa acestui flagel mondial, numit aşa de simpatic, Coronavirus, amintind de un fel de succesiune ereditarã.
Globalizarea ne-a fãcut pe toţi la fel de vulnerabili, la fel de slabi, de slãbiţi, de ineficienţi. Vrem sã fim uniţi, acum, în ceasul crizei acesteia cu adevãrat mondiale, dar nu prea avem… proceduri, metodologii, unitatea planetarã suferã dureros de milenii la acest capitol, dar mai ales de când am descoperit “rãzboiul rece”, apoi, “rãzboiul economic”, urmat de “rãzboiul informatic”, ca sã nu mai vorbim de “rãzboiul meteo”, de cel “parapsihologic”, “psihotronic”, “mediatic” etc etc. Suntem într-un rãzboi generalizat, planeta este un imens câmp de luptã, care se dovedeşte steril în faţa unui inamic comun, acest Coronavirus. De fapt, şi el este tot un fel de armã într-un rãzboi economic, dar cu… faţã medicalã, ca sã parafrazãm cinic şi trist. Da, acest virus, aflãm, este, de fapt, un fel de produs de sintezã, obţinut în laboratoare sofisticate, prin încruţişãri între celule prelevate de la liliac – animalul mamifer, iar nu arbustul – şi ale maimuţei nu-ştiu-care, dupã mãrturia unui medic chinez de prim plan. Respectivul, urmãrit, probabil, de remuşcãri etice, a fãcut aceastã declaraţie însoţitã de un apel la calm, cã nu ar fi aşa de periculos, şi cã, deocamdatã, nu existã antivirusul lui, dar asta nu înseamnã cã el nu poate fi descoperit, asta fiind o chestiune de timp. Medicul respectiv, în China, a fost deja condamnat la moarte, spune aceeaşi sursã.
Deci, şi epidemia Coronavirus este tot expresia unui “rãzboi”, a unei lupte a omului contra omului. Aşa ceva, conform celor ce le ştim despre natura umanã, este nepotrivit, asta pânã la expresia celebrã „Homo homini lupus est”, venitã pe firul timpului de la Plaut, din textul sãu Asinaria, la 192 î.Hr., textul trimiţând spre ideea cã omul este propriul sãu duşman, cã este capabil sã-şi facã, deci, sieşi rãu. Filosoful englez Thomas Hobbes va prelua ideea “omului lup pentru om”, dar o va nuanţa, în sensul cã, afirmã el în “Despre cetãţean”, omul este un fel de zeu pentru om, dar numai dacã îi comparãm pe cetãţeni între ei, pentru cã, dacã facem comparaţia între oraşele lor – deci spaţii locuite de acei oameni care se recepteazã între ei drept zei – omul, acelaşi om, devine lup pentru semenii sãi.
Oraşul, în aceastã teorie, devine simbolul teritoriului, al spaţiului identitar, al Republicii despre care Machiavelli spunea cã orice mijloc este potrivit, deci “scuzã mijloacele”, spre a o apãra. Iatã, aici, la celebrul italian, altã faţetã a “omului-lup pentru oameni”.
Interesele economice, în primul rând, apoi cele teritoriale, care rezumã, pe ocolite, acelaşi scop, cel al resurselor ca bazã a economiei, sunt în centrul oricãrui rãzboi mai mult sau mai puţin modern. Pe acest fundal – sã nu uitãm, Sun Tzu, autorul “Artei rãzboiului” este chinez – China a demonstrat, de curând, o inteligenţã managerialã la nivel de bursã, care a secãtuit America şi Europa Occidentalã, practic nimicind-o financiar printr-o speculaţie epocalã, neegalatã în vreo altã epocã, devalizând-o, spun surse economice, de vreo 2000 de miliarde de dolari! Acum, cu acest virus de laborator, Beigingul aruncã în aer ierarhia economicã şi de influenţã la orice nivel planetar, practic anihilând orice domeniu, orice mişcare, orice iniţiativã în desfãşurare sau latentã. Şah mat, cum se spune!
România este complet nepregãtitã, nici restul lumii nu se poate lãuda cu mai mult, dacã asta ne consoleazã în vreun fel. Unde este rezovarea? Asta probabil, se negociazã, la aceastã orã, dincolo de uşile închise, iar despre negocieri şi cei care le poartã, nu vom afla în aceastã viaţã, iar ceea ce vom afla – eventual, conform uzanţelor, peste vreo patruzeci-cincizeci de ani – va fi doar praful de pe toba mediaticã!
Planeta Terra este o colivie, la acest moment, iar omul, un lup leşinat atâţat împotriva celorlaţi oamnei-lupi la fel de neputincioşi ca şi el. Cine are cheia coliviei, şi cine are interes s-o ţinã închisã, asta este întrebarea care nu ne place, dar i-am vrea rãspunsul, însã, fãrã sã facem eforturi, aşa, ca şi când ar veni singur, murã în gurã… Parafrazând, constatãm amar: “In Coronavirus veritas”.
