Coronavirusul nu va rezista prea mult în România, dacã o sã vinã. Nu a rezistat nimic serios în ţara aceasta. Românul a ştiut sã facã faţã oricãrei cotropiri şi cu urechile ciulite, ca un iepuraş blând, şi-a ronţãit pãdurile, la poalele Carpaţilor. Acum i le ronţãie alţii… Este clar cã isteria coronavirusului atinge cote maxime, mai ales acolo unde apar cazuri. Probabil cã la noi coronavirusul va fi alungat cu usturoi, palincã şi slãninã cu ceapã.
Nu se leagã coronavirusul decât de cei deja bolnavi şi mai puţin de românaşii care sunt feriţi aici, lângã Marea Neagrã, de toate necazurile, de autostrãzi, de investiţii, de bunãstare, de normalitate. Romanii nu au rezistat prea mult în acest spaţiu. Au luat ce au putut şi au plecat foarte repede. Drept dovadã este şi exilarea poetului Ovidiu la Constanţa. Adicã aici era un fel de spaţiu de detenţie şi nimic altceva. Gerurile Dobrogei şi pustietatea erau greu de suportat de cei slabi. Nici ruşii, nici otomanii, nici austriecii, nici germanii. Toţi au luat şi au cam plecat. Ce sã zic, ungurilor le-a cam plãcut, mai ales în Transilvania.
Când stai sã te gândeşti cã gripa a ucis deja câţiva români, nimeni nu a urlat pe la televizor cã se moare de gripã în ţara noastrã. An de an se întâmplã lucrul acesta. Nici nu mai trebuie amintitã rata mortalitãţii în spitalele din România şi câţi copii de sub un an se aflã printre românii decedaţi an de an. Cine are curaj sã intre într-un spital de provincie din ţara noastrã ori este grav bolnav şi cu lumânarea în mânã, ori a fost dus cu forţa la spital, ori şi-a propus sã se sinucidã. Sunt toate spitale de peste o jumãtate de secol şi chiar mai mult. Vã daţi seama ce bacterii pot sã fie în pereţi, în ziduri, pe sub duşumele, pe tavane, pe la colţuri, pe dupã colţuri, pe sub tocurile de la ferestre. Viruşii şi bacteriile sunt la ele acasã în spitalele din ţara noastrã. Avem de toate. Din acest motiv, cine se duce de bunã voie într-un spital sã se trateze de una, alta probabil cã nu e informat sau e inconştient. Cam acelaşi lucru.
Sigur cã poate fi o glumã morbidã, dar cu un coronavirus în plus în spitalele noastre nu va fi o diferenţã prea mare. Indiferenţa unora dintre noi ucide mai repede decât coronavirusul. Au murit oameni în sãlile de aşteptare din spitale, au murit dupã malpraxisuri, dupã infecţii cu viruşi foarte puternici sau bacterii de neoprit de antibiotice.
Probabil cã va apãrea şi la noi un bolnav – doi cu virusul Corona între plãmâni. E imposibil sã fie evitat un astfel de eveniment, dat fiind faptul cã românii sunt împrãştiaţi peste tot în lume şi de Paşte o sã revinã acasã cu de toate. Sau poate cã pânã atunci o sã fie deja primele îmbolnãviri.
Ce face statul român pentru a împiedica dezastrul? Un CSAT micuţ, o alertã de la SRI, de la SIE. E nevoie de şedinţe, de hârtii, de achiziţii. Cum o sã mai construim şi noi un spital în 6 zile, precum chinezii, sã rãmânã, sã-l folosim apoi încã 50 de ani, deşi spitalele construite pentru pacienţii cu virusul Corona vor fi distruse. Om trece noi şi peste toate boalele astea. A mai avut parte omenirea de lucruri şi mai grave, cum a fost cazul ciumei bubonice sau al gripei spaniole sau de care o fi fost. Milioane de pãmânteni au plecat pe lumea cealaltã. Viaţa a mers mai departe, doar cu unii dintre locuitorii planetei, dar a mers. Am evoluat sau, mã rog, am mers mai departe, cã uneori, în afarã de evoluţia tehnologicã, nu se pare cã am prea evoluat. Ne ronţãim planeta şi suntem chiar pe datorie. Spunea un savant al timpului nostru cã se tot vorbeşte de colonizarea altor planete, pentru cã prea mulţi pui nu mai facem pe Terra. Aproape am distrus-o. Adicã trebuie sã mergem sã mai distrugem şi alte planete. Dacã suntem capabili sã ajungem pe alte planete sau sã le transformãm pentru a face posibilã viaţa acolo, de ce nu suntem în stare sã facem posibilã viaţa pe Terra!? Retorisme.
Mã rog, dacã vine coronavirusul, apoi noi l-om primi în bunã pace, pentru cã românii sunt obişnuiţi sã moarã şi sã fie cotropiţi, fãrã sã se plângã nimãnui, nici mãcar Mãrii Negre. Istoria ne spune cã nici coronavirusul nu se va adapta în ţara noastrã şi om rãmâne aici veşnici, sã ne pãzim oile prin munţi şi sã bem apã din râuri. Acum poluatã şi în munţi acum cu pãduri rase.
