* Coronavirusul este cuvântul de ordine din aceste zile pentru orice domeniu de activitate. Ca de fiecare datã în situaţii similare, se lanseazã teorii, care mai de care excelând la nivel declarativ de competenţã, se emit pãreri dintre cele mai diverse, şi ele excelând prin enunţarea a tot felul de competenţe, concluzia finalã fiind aceea cã nu existã remediu pentru aceastã maladie, singura recomandare cât de cât serioasã, a tuturor prinde orbul, scoate-i ochiii recomandarea pricepuţilor în chestiune fiind spãlatul pe mâini cu apã caldã şi sãpun. Da, merci Becaud! Şi ca românul sã fie convins sã se spele pe mâini, i se mai aminteşte cã noi, românii, de, am fi pe ultimele locuri în ceea ce priveşte consumul de sãpun, de detergenţi, pastã de dinţi, deodoranţi şi mama dracului mai ştie ce. Eu nu pun mare preţ pe astfel de statistici, mai ales cã nici nu ni se spune cine le face. Probema e cã, în afarã de o agitaţie absolut sterilã, nu se întrevede sã se punã la cale ceva serios pentru stãvilirea, pe cât posibil, a acţiunii virusului. A fost identificat un cetãţean italian contaminat cu respectivul virus, care s-a vâjâit prin România timp de vreo patru sau cinci zile, mai ales prin judeţele Dolj şi Gorj, dupã care a plecat în Italia natalã, unde ar fi şi internat. Autoritãţile, nu-i aşa, competente se dau de ceasul morţii sã-i gãseascã pe toţi cei cu care italianul a avut contacte în cele patru zile. Un fel de a cãuta acul în carul cu fân. Sau, mai bine, „prinde orbul scoate-i ochii”. La toate acestea, se adugã criza de mãşti de protecţie, isteria provocatã în anumite segmente ale populaţiei ce a dus la golirea magazinelor de produse alimentare neperisabile etc. În fie, concluzia concluziilor – pânã la ieşirea pe piaţã a antidotului acestui virus, e foarte indicat ca fiecare dintre noi sã facã exact ce se pricepe el mai bine ca sã-şi pãzeascã pielea…
* Faţã de câţi oameni mor zilnic pe glob din cauza foamei, victimele acestui virus reprezintã o biatã câtime. Fãrã îndoialã, cât se poate de regretabilã şi ea. De ce pentru cei care mor zilnic de foame nu se manifestã atâta îngrijorare? Doar pentru cã pe îmbuibaţii planetei nu-i poate atinge nicicând virusul foamei?
* Aşa-zisul preşedinte al României, Rânjilã Iohannis devine, pe zi ce trece din odios, de-a dreptul hidos. Acestei nefericite creaturi şi dacã i-ai flutura prin faţã un transatlantic n-ar înceta sã spunã cã PSD e vinovat pentru tot ce se întâmplã rãu în ţara asta. Nu el, bolovanul aproximativ vorbitor. Nu gaşca lui de netoţi şi de nevolnici. Nu, PSD-ul şi iar PSD-ul. Chiar dacã acest partid nu are nici în clin nici în altceva cu vreunul din fenomenele invocate. Acum, când ideea cu anticipatele a intrat într-o fundãturã din care nu prea mai are cum sã iasã, de vinã e tot PSD-ul cã nu a asigurat cvorumul la şedinţa de luni, astfel încât comedia cu învestirea/nonînvestirea guvernului Orban sã poatã continua doar spre a-i satisface lui, Sãsãlãului picat ca un blestem pe capul românilor, setea bolnavã de putere şi caracterul marcat de grave carenţe şi tare ce se pierd în negura istoriei teutone…
* La ora când ne pregãtim sã transmitem aceste rânduri în redacţie, la Palatul Cotroceni au loc consultãri între preşedintele lui peşte şi reprezentanţii partidelor politice parlamentare pentru desemnarea viitorului premier ce va fi însãrcinat cu formarea noului cabinet. Bineînţeles, zvonistica este în floare. Numele de posibili premieri vehiculate iniţial (miniştrii Apãrãrii şi Externelor din defunctul Guvern Orban, Nicolae Ciucã şi Bogdan Aurescu) dãdeau ceva speranţe cã noul guvern ar putea trece fãrã mari probleme. Numai cã, în momentul când s-a auzit de propunerea Cioloş, venitã din partea piţigoiului Barna, sau de eventualitea cã premierul desemnat cu formarea noului guvern ar putea fi Raluca Turcan(!?) sau Florin Câţu(!?), speculaţiile, comentariile au luat-o razna, atingând cele mai diferite nuanţe. Partidul Social Democrat nu a venit la consultãri cu o propunere de premier (ar fi fost şi inutil, întrucât Iohannis s-a antepronunţat, în sensul cã nu va desemna un premier propus de PSD). Mã întreb, în aceastã situaţie, de ce s-au mai dus social-democraţii la consultãrile organizate de Iohannis? Ar mai rãmâne o chestiune de lãmurit: desemnarea noului premier va fi pentru alcãtuirea unei echipe care sã guverneze ţara pânã la alegerile la termen sau pentru reluarea aventurii cu alegerile anticipate? Deocamdatã, nimeni nu a abordat suficient de clar, de tranşant aceastã problemã.
Boala avanseazã
Bãnuiam cã dupã ce intrase în fundãtura politicã generatã de ambiţia de a forţa anticipatele spre a cumula întreaga putere, lui Iohannis-Rânjilã îi va fi venit mintea la cap şi va desemna un premier care sã fie agreat, deci votat, în Parlament, astfel încât toatã lumea sã aibã o minimã garanţie cã treburile ţãrii vor fi bine gestionate pânã la alegerile paramentare din toamnã.
Dar boala din creierii lui Iohannis şi Orban probabil cã nu are leac. Aşa se face încât, în locul unui guvern care sã dea garanţia stabilitãţii, ne-am trezit, ca urmare a desemnãrii lui Vasile Florin Cîţu, mai adânciţi decât eram în teribila crizã politicã. Pentru cã desemnarea acestui personaj profund indigest se traduce prin perseverarea în zona manevrelor penibile din „logica” obsesiei anticipatelor.
Cine este acest Cîţu? Un ins pe care comisiile parlamentare l-au respins de douã ori. De aceea l-a desemnat Iohannis: cã va pica împreunã cu cabinetul lui cu tot, tot de douã ori la votul de învestiturã. Şi apoi, iar şi iar, cã personajul ţine la tãvãlealã. Şi vorba poetului, astfel dorinţa-i gata. Aproape gata. Fiindcã odatã ajunşi cu anticipatele la urne, cine le garanteazã lui Ionahhis, Orban şi Cîţu cã din respectiva urnã va ieşi votul câştigãtor menit sã-i legitimeze?
Poftim? Bãi, aţi înnebunit? Iolariiiiii!! Bibicul
