Din punct de vedere politic trãim vremuri de instabilitate, şi se pare cã lucrurile nu se vor opri aici, vom continua în ritmul acesta alienant şi aberant întregul an. Aşa cã sã ne luãm adio de la 2020 pentru alte teme, sociale sau economice.
Ideea cu anticipatele ar putea sã mai lãmureascã lucrurile. Asta dacã înainte de orice se lãmuresc între ei parlamentarii, ceea ce e greu. Dacã PNL este sau nu este la guvernare ne vom lãmuri în perioada aceasta. Este şi nu este, dacã stãm bine şi ne gândim. Nu este, pentru cã guvernarea aceasta chinuitã e rezultatul unui joc parlamentar şi nu al unei decizii electorale majore – de aici şi precipitarea, legitimã, de a forţa anticipatele şi de a regla o situaţie. Este, pentru cã, invalidat în parlament, guvernul liberal e tot la butoane.
Dar soarta PNL şi a guvernãrii aferente, incertã, nu e mai puţin ingratã decât cea a PSD. Dupã eşecul la ultimele douã tururi de alegeri, PSD e departe de a fi partidul articulat lãsat în urmã de Ponta. Epoca Dragnea, OUG 13 şi tot scandalul, prestaţia aproape ridicolã a Vioricãi Dãncilã, plus, plus altele, ne-a lãsat astãzi un PSD mofluz, fãrã încredere în sine, fãrã lideri şi fãrã o viziune clarã, mãcinat de lupte interne puerile. E ceea ce spune, şi o spune foarte acut, fostul ministru Ionuţ Vulpescu: „Avem o mulţime de teme ce trebuie abordate, indiferent de faptul cã suntem la putere, sau nu. Dar fãrã solidaritate internã nu vom face nimic. Nu poţi cere solidaritate unei naţiuni, când tu, ca partid, eşti permanent ocupat sã gestionezi conflictele interne”.
Poate cã nu e Orban un prim ministru grozav – şi nu e – dar e clar cã nici PSD nu are, şi nu a avut o mai bunã inspiraţie la prim miniştri, la candidaţi, la cei desemnaţi pe funcţii. Diagnosticul lui Ionuţ Vulpescu e dur, fãrã menajamente: „Partidul a ajuns sã fie construit politic pe principii clientelare şi de nepotism. În ultimii ani, s-a pus accentul în promovarea în partid sau în zona guvernamentalã pe criteriul loialitãţii faţã de lider. Efectul cel mai important al acestei abordãri este scãderea calitãţii resursei umane a partidului şi, pe termen lung, distrugerea imaginii PSD (construitã prin fapte) ca „partid al soluţiilor” şi „partid al oamenilor competenţi”. Anti-selecţia a devenit un principiu de funcţionare, cu efecte directe şi profunde asupra calitãţii actului de guvernare, precum şi asupra imaginii publice a partidului”.
Dar pe cât de dur e acest diagnostic, pe atât de corect şi de necesar. E ca o gãleatã de apã rece turnatã brusc pe capul unui elefant adormit. Cred cã abia dupã ce social-democraţii vor începe sã ia în serios ce spune fostul lor ministru al culturii vor mai avea o şansã realã la guvernare. Pânã atunci nu, cãci degeaba ar reveni la o guvernare din care nu au înţeles – şi s-a vãzut în aceşti ultimi ani- mai nimic.
Cã ne place sau nu, e rândul PNL sã-şi punã sacii în cãruţã, sã demonstreze ceva.
