* Tocmai când frumoasele patriei începuserã sã-şi lase la garderobã cojoacele şi sã-şi lase ceva mai la vedere farmecele ascunse de frica iernii „polare” anunţate de meteorologi, iar bãieţii, vorba poetului „Baladelor vesele şi triste”, sã-şi lase baltã toate intresele, tocmai atunci, prieteni, se puse o viforniţã prin pãrţile noastre, cu ameninţare de viscol şi zãpezi, de se dãdu, subito, la loc comanda. Adicã ţuşti înapoi în cojoace. Mãi, şi florãresele îşi frecau mâinile de bucurie cãci iar erau semne de înflorire a afacerilor personale… Ca mâine veneau şi Ziua îndrãgostiţilor, şi Drãgobetele, şi Mãrţişorul, şi Ziua Femeii, a bãrbatului, iar pânã la Paşti mai era doar o aruncãturã de bãţ. Distracţii, nenicule, nu glumã, pentru o naţie care o ţine, şi aşa, din minivacanţã în minivacanţã. Ei, dar, cum spuneam, venirã viforniţele şi le stricarã socotelile la toţi.
* Asta însã nu ar fi nimic dacã guvernarea morţii, abãtutã peste ţãrişoarã de vreo trei-patru luni încoace, nu şi-ar fi pus în gând sã o punã, sub pretextul necesitãţii anticipatelor, pe butuci în regim de haos total pe parcursul a doar câteva luni. Ideea cu angajarea rãspunderii şi, drept consecinţã, cu depunerea moţiunii de cenzurã i-a putut conduce pe unii la ideea unui blat între PNL şi PSD în privinţa votului de la moţiunea de cenzurã, care sã permitã deschiderea cãilor procedurale pentru alegerile anticipate, a putut pãrea credibilã pânã în momentul dezbaterii moţiunii de cenzurã. Atunci când chestiunea celor peste 25 de ordonanţe de urgenţã, adoptate în noaptea precedentã devenise notorie. Aceastã situaţie cu totul ieşitã din comun nu a mai fost întâlnitã în istoria parlamenta-rismului românesc. Cu atât mai mult cu cât PNL îşi fãcuse un titlu de glorie din combaterea practicii adoptãrii ordonanţelor de urgenţã. Cu atât mai mult a acelor ordonanţe croite „noaptea ca hoţii”.
* De la bun început, acest aspect incredibil legat de numãrul ordonanţelor de urgenţã adoptat într-o singurã şedinţã de guvern a produs ecouri doar în taberele politice aflate în disputã şi nu în stradã. Ne amintim cã împotriva celebrei ordonanţe 13, a unei singure ordonanţe, s-au mobilizat, în Bucureşti şi în alte mari oraşe din ţarã mii de protestatari violenţi, avându-l în frunte pe însusi Klaus Iohannis îmbrãcat în geacã roşie şi determinat la maxim sã îl demitã pe premierul abia învestit chiar de dumnealui, Sorin Grindeanu. Acum – niciun ecou dinspre vocea strãzii. Ce rezultã din aceastã situaţie? Din aceastã situaţie rezultã mãcar adevãrul cã unele forţe politice dispun de trupe de asalt stradal, pe care le pot mobiliza ori de câte ori este cazul, iar alte forţe politice – nu. Subliniez acest aspect deoarece incredibilul abuz legat de cele 25 de ordonanţe de urgenţã, în mod normal ar fi trebuit sã scoatã zeci de mii de oameni în stradã. Concluziile privind aceastã situaţie stranie privind nivelul de reactivitate civico-politicã al cetãţenilor români poate le vom analiza cu altã ocazie.
* În concluzie, 261 de parlamentari au votat moţiunea de cenzurã, astfel cã guvernul condus de papagalul logoreic Ludovic Orban este demis. Artizanul acestei stuaţii confuze, al acestei veritabile crize este locatarul de la Cotroceni, cel care şi-a dorit anticipatele, pentru a cumula puterea totalã. Încã alte câtva observaţii: Ludovic Orban nu şi-a putut depãşi condiţia de lider gongoric, caraghios, inconsistent, emiţãtor de „sentinţe” catastrofice şi de alte grozavii, bune sã impresioneze divele de cartier din provincie, unde, de la o vreme, poposeşte din ce în ce mai des. A doua observaţie este reapropierea, nu ştiu cât de realã, a lui Victor Ponta de PSD. În rest, toatã lumea se întreabã ce va urma. Pãrerea mea e cã nici cei implicaţi nu ştiu şi bãltesc într-o aşteptare… izbãvitoare. Aşa se întâmplã când pe unii îi mãnâncã în pãrţile moi şi, în loc sã aibã rãbdare sã le treacã mâncãrimea, se apucã sã se scarpine vârtos….
