* Taci, vere, cã-şi aduse aminte sãsãlãul de proiectul de acum şase ani, cel numit pretenţios şi cuprinzãtor „România educatã”! Da cu ãla cu care câştigã alegerile recente, „România normalã”, ce fãcu? Îl pierdu pe drum sau îl devorã gândacul ãla de împiedicã realizarea autostrãzii Piteşti – Sibiu? În fine, cred cã deschise vreun sertar cumva pe la Cotroceaua Movalie şi dãdu de el, altminteri e greu de crezut cã-şi fãcu de lucru aşa tam-nisam taman în ziua când guvernul dumnealui îşi asumã rãspunderea pentru legea alegerilor locale în douã tururi de scrutin. Altã vârtelniţã de tocat vorbe cu final anunţat. Numai bunã pentru a da impresia cã ai noştri ca brazii lucreazã de le sare nãduşeala prin cãmaşã.
* Lucreazã pe dreaq! Din câte înţelegem cu capetele noastre proaste, competenţii piţigoi din guvernul dumnealui vor sã-şi asume ce înţeleg ei prin rãspundere pe fiecare segment de lege despre care cred ei cã e inconvenabil pesediştilor, în speranţa cã vor putea trage de putere pânã la noile alegeri parlamentare sau pânã la mult trâmbiţatele anticipate.
* Va ieşi un soi de circ a la longue, pot paria pe orice. Au ãştia un chef de treabã ceva de speriat. Circ care s-a repetat în avanpremierã zilele acestea când se zice cã s-a votat tãierea pensiilor speciale. Se laudã peneliştii şi pesediştii, care mai de care, ce nu s-a vãzut, cã s-au ţinut de cuvânt cu tãierea respectivelor pensii… Dacã nu am şti cã au fost, cu toţii, conştienţi de mascarada în care joacã, mai cã am fi şi noi dispuşi sã le dãm crezare. Toţi ştiu de „şopârlele” legii şi de faptul cã, la Curtea Constituţionalã, altfel se vor purta discuţiile. Aşa cã, în cele din urmã… toatã lumea fericitã şi cu lacrimi pe obraz…
* O gaşcã de derbedei despre care umblã ştirea falsã cã salveazã România – Andrei Caramitru, Daniel Funeriu, Vladimir Tismãneanu, Theodor Baconski – dar în realitate ei înjurã, spurcã tot ce e românesc nu a gãsit altceva mai sãnãtos, mai util de fãcut decât sã-l înjure birjãreşte, pe Facebook, pe unul dintre simbolurile cele mai penetrante ale ideii de românitate, marele artist Tudor Gheorghe. Motivul? Le-ar fi stat sicofanţilor în gâtlej nişte versuri din spectacolul “Degeaba 30”. Nu avem spaţiul necesar sã reproducem acele versuri-rechizitoriu la adresa celor care au spoliat aceastã ţarã vreme de 30 de ani, cert este cã ele i-au ars pe aceşti huligani stipendiaţi de tot felul de duşmani ai acestei ţãri cu fierul roşu. Altfel nu se explicã turbarea de fiare în lanţ cu care au reacţionat. Campion al turbãrii – limfaticul „pixel albastru”, ministrul de jenantã amintire al Educaţiei, handicapatul care nu era în stare sã articuleze liber douã-trei cuvinte, fãrã ajutorul secretarei-sufleur, Daniel Funeriu, acelaşi sinistru imbecil care se aliase cu ungurii sã facã praf programele şcolare de istorie şi geografie, astfel ca deznaţionalizarea tinerelor vlãstare de români sã înceapã cât mai de timpuriu şi cu cât mai bune rezultate. Jigodia asta patentatã nu se dã în lãturi de la insulte şi injurii foarte grave la adresa artistului complet care este Tudor Gheorghe, pe care îl face slugã a lui Ceauşescu, comunist irecuperabil etc. Tocmai pe el, care nu a fost membru de partid şi al cãrui tatã fãcuse ani grei de puşcãrie politicã. Gãsiserã derbedeii victima perfectã! Dar aici, chiar cã, atacându-l în aceastã manierã grobianã pe un artist exponenţial al neamului românesc, precum Tudor Gheorghe, şi-au fãcut un perfect hara-kiri. Reacţia populaţiei ultragiate vorbeşte dela sine.
* În noaptea de 29/30 ianuarie 1852 a vãzut… lumina zilei marele, încã neegalatul dramaturg român I. L. Caragiale, poate scriitorul care-şi demonstreazã actualitatea cu cea mai mare acurateţe. Cât de necesar ne-ar fi Caragiale, când, iatã, o nouã „Erã a ticãloşilor” forţeazã porţile istoriei poporului român.
