Porcul e deja mort în coteţ
Ca sociolog de formaţie, şi ca analist politic amator, provincial, fãrã pretenţii, m-am gândit totdeauna cã existã, cã trebuie sã existe, în profunzimile, în chiar structura mişcãrilor politice şi mãsurilor guvernamentale o anume raţionalitate, cã existã, dincolo de aparenţa haosului şi arbitrariului o anume logicã, un sens, mãcar câteva linii clare şi precise, cum spunea Decartes. Ei bine, de foarte multe ori a trebuit sã constat, ca şi dvs. probabil, cã precisele şi clarele idei carteziene lipsesc din structura jocului politic, iar raţionalitatea care ar trebui sã guverneze acest joc e doar o iluzie de intelectual naiv.
În realitate nu gânditorul francez ar trebui invocat atunci când vorbim de scena politicã, nu el, ci un altul, german, Nietzsche, şi teza lui privind voinţa de putere. Cam atât guverneazã jocul politic de la noi. Voinţa de putere, obscurã, puturoasã, nocivã, violentã, haoticã.
Nu trãim în niciun Secol al Luminilor, ci, dimpotrivã, trãim pe la începuturile unui Ev Mediu destul de întunecat. Partidele politice sunt de fapt mici bisericuţe al cãror singur Dumnezeu e Puterea. De aceea nici nu merg bine lucrurile în ţara aceasta – pentru cã pur şi simplu mai nimeni din aceste partide nu are o preocupare realã pentru ţarã, ci doar peroreazã cã le-ar pãsa de ţãrişoarã, în realitate fiind interesaţi doar de putere (adicã de bani, funcţii, privilegii) şi de propria mediocritate bãţoasã.
Am fost fascinat de istoriografie şi am citit, în tinereţe, multe cãrţi despre mari bãrbaţi ai istoriei, despre personalitãţi marcante. Memorii, volume de corespondenţã, jurnale, biografii. Eram fascinat de înalta lor ţinutã moralã, eticã, de forţa formidabilã a credinţei lor, de inteligenţa, patriotismul, umanismul lor. Sub aceastã influenţã am aşteptat totdeauna de la scena noastrã politicã sã ridice din praful ei mediocru un Iorga, un Titulescu, un Brãtianu, chiar şi un C.Z. Codreanu (mulţi poate nu vor fi de acord cu aceastã alãturare) – un om pe mãsura înaintaşilor şi a nevoilor de mãreţie istoricã. Din pãcate tot ce a reuşit scena politicã sã dea sunt, douã puncte, Emil Boc, Gigi Becali, MRU, Traian Bãsescu, Victor Ponta, Crin Antonescu, Dan Diaconescu, Cristi Boureanu, Emilian Pavelescu etc.
Principiul fundamental al politicii de la noi e mediocritatea îngâmfatã, fandositã, parvenitã şi agresivã, şi nicidecum binele general pe care-l tot invocã la ceas electoral. Experienţa noastrã democraticã de pânã acum ne-a adus în faţa acestui adevãr trist dar izbitor: politica româneascã a falimentat lamentabil, e moartã, moralmente defunctã. Suntem în plin dezastru pentru cã ne conduc oameni mici, mici şi mãrunţi, dar cu vanitãţi şi ifose mari, nulitãţi perfecte dar insistente şi care au îngenuncheat o ţarã şi un popor aşa cum numai tancurile sovietice au mai reuşit.
Dezastrul – în direct şi în reluare
E destul de limpede pentru orice observator obiectiv cã zilele guvernului Ponta sunt numãrate. Pe de o parte sunt numãrate de opozanţii care A.R.D. într-o formulã politicã alandala dar din ce în ce mai viguroasã, mai vocalã. Sunt numãrate de PP-DD care a dat o mare loviturã de popularitate pe tema Oltchim. Şi sunt numãrate mai ales de nemulţumirea şi frustrãrile populaţiei faţã de o guvernare de la care aştepta pansarea rãnilor dupã aventura defel amoroasã cu guvernul Boc. Pânã la momentul de graţie din 9 decembrie mai e foarte puţin şi guvernul Ponta nu prea mai are timp sã dovedeascã ceva. Politic, ca imagine, a pierdut şi vremea şi puncte însemnate cu suspendarea eşuatã a preşedintelui Traian Bãsescu. În loc sã se canalizeze pe o guvernare temeinicã şi salutarã care sã dea mulţumire oamenilor, dublul Ponta şi Antonescu i-au ridicat toate mingile la fileu lui Bãsescu într-un meci istovitor care a pus Europa cu ochii pe noi, reuşind chiar sã revigoreze un partid, PDL pe care mulţi îl vedeau pentru aceastã toamnã sub pragul electoral la intrarea în parlament. Acum, colac peste pupãzã, privatizarea Otchim a fãcut din DD-PP un fel de erou naţional, neclar ca intenţie dar de o vizibilitate majorã. Cã are sau nu banii pentru privatizare, DD a reuşit sã transmitã un mesaj de pariot luptând împotriva ciocoilor pentru neînstrãinarea avutului naţional. Şi acest mesaj îi va aduce un scor serios în 9 decembrie, mai ales pe fondul cumplitei dezamãgiri legate de partidele tradiţionale: PSD, PDL, PNL, PNŢCD. Intrând în parlament, şi încã lejer, PP-DD va face show, se va alia cu cine va vrea, va rãsturna guverne, va absorbi din ce în ce mai abitir furia şi nemulţumirea maselor.
Dupã 9 decembrie e destul de improbabil cã vom avea tot un guvern USL. Depinde mult de câţi parlamentari vor lua PDL şi PP-DD, aşa cum depinde de natura relaţiilor din USL, dintre PSD, PNL, PC şi UNPR. Dupã povestea cu referendumul eşuat, totul e posibil. Alianţele se fac şi se desfac oricând, nimic nu e stabil şi orice înţelegere poate fi încãlcatã. Relaţia PNL- PSD a rãmas nesigurã dupã referendum, cu un Crin Antonescu desumflat şi frustrat şi care nu are, în mod cert, 7,4 milioane în spatele lui aşa cum declara la un moment dat. Crin Antonescu e supãrat şi pe PSD, normal, dupã episodul cu ministrul Ioan Rus. Cu chiu cu vai alianţa USL va ţine, totuşi, în ideea cã minima solidaritate le asigurã o viitoare guvernare. Dar viitoarea guvernare se joacã în parlament, dupã 9 decembrie.Un parlament a cãrui configuraţie nu o ştim, doar o putem intui, şi în care e foarte posibil ca USL sã nu deţinã 51%. Ori dacã la parlamentare USL nu obţine 51%, toţi stau la mâna marelui combinator de la Cotroceni, care abia aşteaptã momentul sã-l trânteascã pe Ponta şi sã-l facã premier pe… Dan Diaconescu, de exemplu. De ce nu?
Pe strada dezamãgirilor e întuneric
Şi în Mehedinţi a început deja bãtãlia pentru viitorul parlament, cum era şi de aşteptat dealtfel. Se simte acest lucru mai ales în tonul mai ridicat al liderilor de partid, în declaraţiile lor din ce în ce mai nervoase, mai pline de patos, de o înverşunare potrivitã, desigur, pentru cauze mai bune. Cauze mai bune pe care, din pãcate, politicienii noştri nu le gãsesc niciodatã. Dupã alegerile locale şi dupã referendumul de demitere a lui Traian Bãsescu nu le e deloc greu pentru politicienii bãştinaşi sã-şi intre în mânã. Ţevile de tun nici nu au apucat sã se rãceascã, şi nici sãbiile sã fie puse la loc în teci. Momentul din 9 decembrie e unul determinant, şi toate partidele ştiu acest lucru. Pe plaiurile noastre danubiene anul 2012 a fost deja unul al confruntãrilor disperate dar ce va fi în 9 decembrie le va întrece pe toate. Atunci se dã bãtãlia finalã, bãtãlie de care depinde soarta guvernului Ponta şi a opoziţiei de azi.
Un an politic greu şi ingrat, care ne-a împãrţit în tabere, în adversitãţi, în vreme ce economia a luat-o binişor la vale. Un loc “fruntaş’’ la şomaj pe ţarã rãmâne încã rezervat judeţului nostru, din pãcate. Şi perspectivele nu aratã deloc bine.
Revenind pe tãrâmul politicii, având în faţã momentul din 9 decembrie, ne uitãm la posibilii candidaţi cu un interes firesc, deşi, la drept vorbind, ce iluzii ne putem face despre parlamentari? Cu cât influenţeazã ei în bine viaţa noastrã, a tuturor? Nu prea. Dar cã ne place sau nu, de ei depinde structura viitorului guvern, deci şi acele mãsuri care ne vor influenţa viaţa socialã. Dinspre USL nu avem semnale prea clare privind candidaturile. Probabil vor ieşi la bãtaie Viorel Palaşcã şi Liviu Mazilu de la PNL. Liberalii nu se lasã şi vor da totul ca sã-şi adjudece colegiile respective şi sã fie în orice calcul politic de dupã 9 decembrie. Poate şi senatorul PSD Petre Daea, pe colegiul în care a mai fost ales. Senatorul social-democrat are discurs pe problemele din mediul rural, pe agriculturã, şi e convingãtor la ţarã. Alte nume dinspre PSD nu au apãrut încã, dar, în mod cert, vom afla în sãptãmânile acestea. Problema relaţiei cu proaspeţii colegi de alianţã, UNPR, se pune în termeni mai dificili la Mehedinţi, unde starea de conflictualitate e veche şi aparent insurmontabilã. Deputatul UNPR, Eugen Nicolicea, fost lider al PSD, se pare cã nu va intra în regia social-democratã pentru alegerile parlamentare. Cel puţin pânã în acest moment. E şi de înţeles de ce stau aşa lucrurile. La alegerile locale UNPR era într-o combinaţie politicã fermã cu PDL (MNMH), adversã USL. E greu sã sari imediat în barca cealaltã, în ciuda tuturor protocoalelor de la centru. Vom afla pânã la urmã dacã Eugen Nicolicea va candida sau nu în Mehedinţi şi dacã UNPR va face o joncţiune realã şi fermã, nu doar formalã, cu PSD.
Pe partea cealaltã a baricadei, PDL dã, pe surse, ca parlamentabili pe Doiniţa Chircu şi Marius Bãlu. Pentru Doiniţa Chircu (care a pierdut cu graţie primãria din Orşova) va fi un examen major, mai ceva decât confruntarea cu Manea. Doiniţa Chircu e totuşi un politician din ce în ce mai vocal, unul îndãrãtnic, şi care a atins deja o anume maturitate politicã. Va fi un nume care va conta pentru 9 decembrie. Deşi nu e prea vocal, Marius Bãlu a lãsat o impresie foarte bunã dupã un mandat de 4 ani la şefia consiliului judeţean, şi şansele sale de a reintra în parlament (a mai fost deputat, câteva luni) sunt cât se poate de bune, totul e cum îşi gestioneazã imaginea publicã în campanie. Despre senatorul Mihai Stãnişoarã nu ştim dacã va candida şi nici pe ce colegiu. Dacã o va face probabil va candida pe actualul colegiu, tot la Senat. Sau se va axa pe electoratul severinean, pe care-l poate accesa mult mai uşor (are un puternic front mass-media) decât dacã se aventureazã în mediul rural, unde, asta e, nu prea mai are primari care sã-i sprijine campania. Confruntat cu multe dezamãgiri şi trãdãri în ultima vreme, senatorul Mihai Stãnişoarã încearcã sã-şi ia revanşa, dupã ce a fost bãtut mãr de Adrian Duicu şi la locale şi la referendum.
Am luat act de o declaraţie foarte bine articulatã fãcutã zilele trecute de senatorul mehedinţean, declaraţie în care amenda în termeni foarte duri guvernarea Ponta şi care a sunat ca o veritabilã declaraţie de rãzboi. Dacã opoziţia are deja un astfel de discurs, dur şi penetrant, mi-e teamã cã şansele de bunã imagine ale USL sunt firave. În opoziţie PDL e foarte priceput, comparativ cu aflarea la guvernare, şi deja a început sã-şi intre foarte bine în rol. Jocurile pentru 9 decembrie sunt încã departe de a se fi fãcut.
Cã tot aminteam de senatorul democrat-liberal, iatã cã a punctat şi problema primarului Constantin Gherghe (ex-lider PDL în Severin): “este o imensã dezamãgire din punct de vedere moral pentru mine personal’’. Cazul Constantin Gherghe e curios, şi ţine de anomaliile mediului politic. Primar ales cu sprijinul masiv al PDL, ajuns preşedinte PDL pe Severin, Constantin Gherghe, om popular, bun administrator, sprijinit masiv de cetãţeni, Constantin Gherghe avea cam toate cãrţile mari în mânecã. Apoi, la locale, brusc, lucrurile au derapat. Acuzat de complicitate cu adversarul, admonestat prin mass-media, Constantin Gherghe a preferat sã intre într-un con de umbrã, sã evite orice confruntare directã cu mediul politic. Nici acum nu e clar ce s-a întâmplat atunci şi de ce relaţia celebrã şi suav familiarã Costel-Mihai (cum se gratulau în campanie cei doi politicieni la tv, de ai fi zis cã prietenia lor e nemuritoare şi infatigabilã, deşi pãreau chiar sinceri) a ajuns, iatã, la dezamãgire şi antipatie.
Alt caz, în ordinea dezamãgirilor senatorului nostru e Ionuţ Sibinescu, fost director în guvernarea PDL, ales consilier judeţean pe listele aceluiaşi partid, şi care a pãrãsit fain-frumos barca partidului cu sediul pe b-dul Carol.
Dar asta e viaţa, au şi dezamãgirile rolul lor, la urma urmei. Te formeazã chiar mai bine decât victoriile şi reuşitele.
