Unii cu anticipatele, alţii cu plecatul din ţarã. Unii cu mobila, alţii cu pãdurile tãiate. Unii cu dividendele, alţii cu poluarea. Unii cu drumurile, alţii cu ţepele la autostrãzi. Alţii cu autostrãzile, noi cu gândacul croitor care trebuie protejat, Unii cu termocentralele pe cãrbune, noi cu programe de închideri de mine. Unii cu specialişti români şi cu forţa de muncã ieftinã, noi cu satele goale. Unii cu venituri de mii de euro, noi cu pensii de sute de euro. Alţii cu politicieni de top, noi cu indivizi lacomi şi corupţi.
Cine e vinovat cã România rãmâne o ţarã nedezvoltatã pe deplin, încã sãracã şi cu politicieni corupţi? Nici nu ar trebui sã mai cãutãm afarã rãspunsul. Ce suflet de politician român poţi sã ai, sã vezi cum zi de zi pãdurile tale dispar, sunt rase de austrieci sau de alte naţiuni. Pânã la urmã, dacã noi, românii, suntem corupţi, şi ne-am dat pãdurile şi copiii altor neamuri, ce vinã au ei? Noi ne-am lãsat subjugaţi mereu de alte popoare. Doar ca sã supravieţuim. Cu ce te ajutã în istorie dacã doar supravieţuieşti? Şi un gândac sau nişte bacterii pot supravieţui unui dezastru nuclear, de exemplu, dar nu conteazã pentru nimeni acest lucru. De fapt, chiar şi austriecii ãia lacomi şi dornici de bani şi de profit ar trebui sã spunã stop. Sunt de fapt şi pãdurile lor, ultimele pãduri virgine ale Europei. Poate este cea mai de preţ moştenire pe care Europa o mai are înainte de asaltul civilizaţiei. Ar trebui sã îl protejeze Europa, dacã, noi, românii, ne-am pus poalele în cap în faţa oricui.
Popoarele civilizate ale Europei ar trebui sã renunţe la reflexele coloniale sau imperialiste şi sã realizeze cã Europa nu poate sã supravieţuiascã decât unitã. Jaful în pãdurile din România va afecta pânã la urmã şi Europa. Viitorul nu sunã deloc bine când vorbim de schimbãrile climatice, de efectele secetei. Europa are mai multe mãsuri când vine vorba de politicile climatice. Pe de o parte, impune taxe uriaşe pentru termocentralele pe cãrbune, în speranţa cã nu le vor mai putea plãti şi se vor închide. Vezi cazul taxei pe CO2 la grupurile energetice pe cãrbune. Pe de altã parte, Comisia Europeanã închide ochii la jaful din pãdurile seculare ale României. Nu se aude de vreo sancţiune, de impunerea unor politici pentru protejarea domeniului silvic. Poate a plãmânului verde al Europei. Comisia Europeanã permite la câţiva paşi de ea un adevãrat genocid forestier.
Este dubla mãsurã a statelor bogate. Când vine vorba de protejarea gândacului croitor trebuie blocatã construcţia autostrãzii Piteşti – Sibiu. Când vine vorba raderii pãdurilor României de cãtre reprezentanţii poporului austriac, atunci este economie de piaţã. Nu mai trebuie protejatã nicio ciupercã, râs carpatin, urs, cerb sau gândac croitor.
Nu, aici Europa are dubla mãsurã. Nu o intereseazã de jaful generalizat din pãdurile României. În acelaşi timp propovãduieşte cu falsã îngrijorare politici de mediu. Nici nu este de mirare cã Uniunea Europeanã este o construcţie care nu are legãturã cu secolul în care trãim şi este un mutant birocratic. Respectarea biodiversitãţii se face cu dublã mãsurã şi UE nu mai este deloc durã, dacã vine vorba ca statele din Occident sã preia resurse naturale din ţara noastrã. Nu, atunci sunt legile economiei de piaţã şi efectele binefacerii capitaliste. Oare existã în ţara aceasta un politician curajos, inclusiv individul care doarme în postul de preşedinte al ţãrii, care sã spunã: Gata!. Sã se facã dreptate, chiar dacã ar fi sã piarã lumea. Ori aceasta nu este dreptate, când vine vorba de pãdurile României, rase de austrieci. Este o tãcere şi o conspiraţie pe toate palierele. De ce politicienii nu interzic tãierile de pãduri pentru urmãtorii 10 ani, cu interzicerea exporturilor. Pentru cã politicienii nu îşi mai conduc ţara. Nu mai reprezintã de mult interesele acesteia. A zis careva din fostul guvern sau din actualul cã vor fi stopate tãierile de pãduri? Nu. Crimele în domeniul forestier continuã. Crima numitã România se face în vãzul întregii Europe. Şi la banchetul UE e invitatã şi România. Face parte din meniu, dar nu şi-a dat încã seama. Libertate europeanã în toatã splendoarea ei. Buştenii exportaţi din România au intrat de mult în Schengen.
