*Bine v-am regãsit, stimaţi cititori! La mulţi ani tuturor şi norocul în viaţã şi în profesie sã nu vã ocoleascã în acest an, 2020, pe care mulţi îl prognozeazã ca fiind, din toate punctele de vedere, mai greu şi mai complex decât cel precedent. Este şi acest an unul electoral, tot cu douã sesiuni de scrutin – alegeri locale şi alegeri parlamentare, ambele cu o importanţã deosebitã privind configurarea spaţiului politic românesc în urmatorii cinci ani.
* Tot, odatã cu acest numãr, se împlinesc fix douãzeci de ani de la debutul colaborãrii mele la “Obiectiv mehedinţean”, chiar cu rubrica de faţã. Eu ce sã zic? Sper ca sãnãtatea sã îmi permitã sã mai susţin aceastã rubricã un numãr rezonabil de ani, sã zicem zece, însã anticipãrile, în aceastã direcţie sunt nepotrivite, ca sã nu zic de-a dreptul riscante. Sã nu mã întrebaţi de ce… Fiindcã, în cel mai fericit caz, rãspunsul meu ar avea rezonanţe moromeţiene (“De-aia!”).
* Nici nu începu bine anul, cã apele la nivelul politicii internationale se tulburarã serios, ca urmare a incidentului survenit între Iran şi Statele Unite ale Americii şi soldat cu moartea unui general iranian, considerat de compatrioţi un erou naţional. Sã fie începutul unei conflagraţii planetare? Nu ar fi de mirare, ştiutã fiind apetenţa americanilor de a “da foc” planetei, asigurându-şi şi justificarea propagandisticã a demersului.
* Guvernul condus de piţigoiul malagambist Ludovic Orban îşi cam dã cu stângul în dreptul în încercarea de a modifica o serie de legi (Legea pensiilor, de pildã) care sã le mai punã la dispoziţie mãcar câteva vaci de muls… euroi pânã se mai pun şi ei, sãrãcuţii, pe picioare. Vedetele lor, numele lor de… rezistenţã, sunt imposibilii Florin Câţu şi Violeta Alexandru, care se fac cã lucreazã, împrumutând tehnici şi strategii de la alţi… clasici în viaţã din guvernãrile anterioare. Sâsâita asta de Violeta Alexandru se laudã cã, în perioada sãrbãtorilor a sunat la Direcţiile judeţene de pensii, fãrã sã se recomande. Treburi absolut prosteşti, de oameni care nu ştiu pe ce teren se joacã meciul guvernãrii. Vã daţi seama ce teribile reforme în administraţia localã şi centralã vor sãvârşi ãştia, dacã, de la bun început îşi pun în cap toţi pensionarii. Bun, nu le plângem noi de milã, mai degrabã suntem în situaţia sã ne plângem noi.
* Tot românul ştie când a murit Doina Badea – în teribilul cutremur de la 4 martie 1977, când marea cântãreaţã şi-a pierdut viaţa împreunã cu întreaga ei famile, tragedie care nu a fost prea des egalatã de-a lungul timpului. Mai puţini compatrioţi ştiu însã cã DOINA BADEA s-a nãscut într-o zi de 6 ianuarie şi cã, zilele trecute, ar fi împlinit venerabila vârstã de 80 de ani. A rãmas vocea ei gravã, tulburãtoare sã transgreseze timpul, neiertãtorul Timp…
* Cee ce pare de-a dreptul uimitor este cã, deşi nori negri se abat tot mai ameninţãtor asupra calitãţii vieţii din România, nimeni nu a mai vãzut o manifestaţie de stradã, vreun miting de protest, ceva acolo… Ce sã însemne asta? Cã proviziile de Crãciun şi de Revelion nu s–au epuizat? Cã amatorii de zãpadã o mai aşteaptã încã, prin munţii patriei? Cã s-au privatizat prin cine ştie ce insule exotice sau prin lunca amazonianã? Cã au luat hora înainte pentru sãrbãtorile de Paşti? Cine sã ne mai ştie, cine sã ne mai înţeleagã?! Apatia de ianuarie?!
