Mã nepoate, unii dintre voi aţi mai crescut de când v-am povestit ce am pãţit într-un an, când nu avurãm ce face şi plecarãm de acasã de Revelion, sã-l petrecem la naşu Pantelicã, la Bucureşti. Vã spusei io, da domniile voastre nu mai ştiţi, aţi uitat probabel, aşa cã mai bine sã vã reamintesc. Fãcui io rezervare la trin, cã mã bãtusã Veta la cap cã nu mai gãsim locuri, aşa cã stetei liniştit şi ajunsãrãm la trin cu o juma de orã înainte. Bine, ajunsãrãm noi înainte, da trinu nu veni nici cînd trebuia, nici dupã fro trei ore, ziceai cã vine di la Londra. Dupã fro 5 ore de stat pe peron, cã Veta nu vru sã stãm în sala de aşteptare, cã cicã dacã vine trinu nu mai stã, sã grãbeşte mai ceva ca Tanţa lu’ Pecingine la mãritat. Şi noi care stãteam liniştiţi cã avem locuri rezervate, nici cã ne fãceam probleme. Rezervate vorba vine, cã locurile ierau, da’ fiecare loc mai avea rezervat câte doi-trei cãlãtori. Ierea un scandal în trin între ãi cu locuri rezervate, care şedeau jos, şi ãi cu locuri rezervate, de şedeau în picioare, de mai mare dragu, auz?
Io cu Veta avuserãm noroc cã ne-nţepenirãm la capu vagonului, pe-nculoar şi nu mai ajunserãm la locuri, aşa cã scãparãm de scandal. Da’ pe drum mai încolo, auzii unii care se certau pe locurile noastre, aşa cã strigai şi io:
- Taicã, fã matale scandal, cã suntem din acelaş sindicat!
Damijan? Rãmãsãi cu ia-n braţã. Adicã vorba vine în braţã, cã nu puteam sã ajung cu mânile la ia. Sta singurã înghesuitã pe deoparte de mine, pe de altã parte de doi militari şi un popã. Cred cã pe burta popii sta mai mult! La Piatra-Olt se mai dete lume jos, de putui sã schimb picioru, cã-mi amorţisã ãl stîng de tot, de tot. Pusã şi Veta oala cu sarmale lângã fereastrã, da’ n-apucarãm sã rãsuflãm, cã se sui puhoi de lume de ziceai cã e trinu de cauciuc, c-altfel nu-mi dau sama cum de-ncãpurãm atâţia.
Mã fraţilor, io v-aş mai povesti, da ete cã trecu anu, mai trecu unu, sã dusã şi 2019 şi ajunsãrãm iarã în an rotund, de sã repetã 20 de douã ori. Acuma, nu ştiu cum sã dusã, da sã vedem ce-o mai aduce ãl de vine, cã io vã aduc aşa, la final,
Pluguşorul lu’ nea Mãrin!
Aşa cã, sã-i dãm urare:
Aho, aho, copii şi fraţi
Care haştag rezistaţi,
Staţi un pic şi cugetaţi!
Mâine anul se-nnoieşte,
Şi mai rãu se înteţeşte
Rãzboiul din Mehedinţi,
Cel politic, hai zâmbiţi!
Aladin aprig se bate
Cu judeţul care nu-i
Cum ar vrea de asfaltat
A mai rãmas încã un strat.
Da noroc cu aia micã,
I-a şoptit o pãsãricã
Vestea care-o aştepta
De vreo un timp şi ceva:
Tocmai când începe anu,
Se lanseazã iar programu.
Şi acuma-i şi mai tare
Cã-l are de partea lui
Pe primar, al Severinului.
Care a fãcut parcãri,
Cât n-a fãcut Mitrea gãri.
Aho, aho, copii şi fraţi,
Pe acas’ v-alãturaţi,
Cã şi nea Cârjan ştiţi bine
Pi la geam sã mai tot ţîne
Ca sã vinã c-o urare
Primãria, la mai mare,
Mânaţi, mãi, hãi, hãi!
Hai, din nou, la Pluguşor,
C-o fi bine şi uşor:
Mâine anul se-nnoieşte,
Toate-s vechi şi nouã toate,
Izvoranu şi Bãdescu, mai ceva ca Ceauşescu,
Şi dacã asfaltu crapã,
Îl mai toarnã cu-o lopatã.
Cã au demonstrat odatã
Cã au minte luminatã,
Cã se pricep de minune
Banii din Mehedinţi sã-i adune,
Sã construiascã palate,
Hoteluri, restaurante,
Din pãcate, dragii mei,
Nu pentru voi, pentru ei!
Ia, mai mânaţi, mãi flãcãi,
Şi sunaţi din zurgãlãi!
Trageţi brazdã, mãi, feciori,
Nu vã temeţi de ninsori,
Cã nea Virgil ne promisã,
Cãldurã pe recipisã,
Iarã pe la minister,
Când mai adormea niţel,
Mai trecea câte-o duduie,
Sã-i mai dea un Nurofen.
Şi nea Duicu ar cam vrea
Parlamentu’ sã îl ia,
Di la Pro România.
Da asta om mai vedea.
De urat, am mai ura,
Dar mã tem cã va-nsera,
Aşa cã vã spun la plecare,
Şi la Anu care vine,
Sã mã citiţi tot pe mine.
Şi mai vin cu o urare,
Sã vã umpleţi de sarmale,
Sã fiţi sãnãtoşi cu toţii,
Sã vã îngrijiţi nepoţii,
Sã vã umpleţi şi de bani,
La anul şi La Mulţi Ani!
