În aceşti ani de democraţie sãlbaticã, de tranziţie spre societatea capitalistã multilateral dezvoltatã, sãrbãtorile de iarnã au cãpãtat un caracter comercial. Totul s-a transformat în cadouri peste cadouri, mâncare, multã mâncare, aşa zise reduceri, reclame şi bani, mulţi bani cheltuiţi în speranţa cã prin multitudinea de mãrfuri de tot felul vom reuşi sã gãsim bucuria şi spiritul sãrbãtorilor tradiţionale, magia vremurilor de altãdatã.
Cã tot vorbeam despre magia vremurilor de altãdatã, îmi amintesc cã înainte de ‘89, când eram toţii cam la acelaşi nivel de neajunsuri, sãrbãtorile de iarnã însemnau în primul rând colinde şi apoi acele momente atât de aşteptate ale tãierii porcului. Bradul nu era nici vorbã atât de bogat cum e astãzi, dar cu câtã emoţie aşteptam venirea Moşului Crãciun. Bine, de anul nou, ca bonus, venea şi Moş Gerilã, de regulã sub forma unor pungi de portocale aduse de pãrinţi, de la fabricã.
Sãrbãtorile de azi, în era aceasta profund comercialã, au farmecul lor, nimic de zis. Sunt pline de culoare, de zgomot, de frumos, de oferte multiple şi seducãtoare. Ca pãrinte e şi plãcut dar şi complicat în egalã mãsurã sã gãseascã pentru cei mici cadourile potrivite. Oriunde întorc capul, fie cã e şcoalã sau grãdiniţã, totul îi costã.
Lumea de azi e infinit mai complicatã decât lumea copilãriei mele, când pretenţiile şi aşteptãrile erau mici. Ne bucuram sã mergem în colindat, prin zãpadã, sã ne dãm cu sania, sã jucãm un fotbal, sã mâncãm caltaboş şi jumeri. Astãzi vorbim de cadouri care înseamnã telefoane mobile, hãinuţe frumoase, încãlţãri, dulciuri care mai de care, jocuri de tot felul, maimuţoaie etc. Asta în mediul urban. La oraş lucrurile sunt mai complicate, dar şi frumoase.
În lumea satului însã, atât cât a mai rãmas din ea, aici, parcã lucrurile stau altfel. Satele s-au depopulat. Tradiţiile încep sã se stingã. Ici colo mai pâlpâie câte o oazã de autentic şi tradiţional. Sunt aşezãri rurale în care nu mai colindã nimeni, pentru cã nu prea mai sunt copii şi nici tineri. Cei mai mulţi au plecat la oraş sau afarã. Au rãmas doar bãtrânii, cu nostalgiile şi singurãtãţile lor.
Era comercialã în care sãrbãtorim Crãciunul a adus multe lucruri deosebite, dar a şi îngropat multe. Totul e azi grabã, stres, bani, alergãturã, preţuri. Nu ai cum sã nu priveşti în urmã cu nostalgie, şi nu ai cum sã nu priveşti în prezent cu bucurie dar şi cu îngrijorare.
