Educaţia, la pãmânt! Cerem o echipã de intervenţie SMURD pentru a fi scoasã de unde se aflã, adicã din hãul în care a alunecat şi dusã la cei mai mari meşteri, sã o repare. Nici nu se ştie dacã primele echipe ajunse la faţa locului vor reuşi sã îi asigure o perfuzie sau o pungã de sânge. Se pare cã înainte de rectificarea de Buget educaţia a fost lãsatã fãrã câteva miliarde de lei. Adicã, tot timpul s-a întâmplat aşa. Orice popor responsabil alocã nu 6% din Buget pentru educaţie, ci mãcar 10%. În ţara noastrã s-a luat tot timpul de la educaţie şi s-a pus pentru primãrii, pentru bugetele pentru salarii şi pensii sau pentru alte cheltueili. Nu se simţea lipsa unui leu de la educaţie.
Şi nu ştie nimeni nimic legat de modul în care funcţioneazã cu adevãrat educaţia şi doar când îţi dau organismele internaţionale cu terenul în cap, abia atunci te dezmeticeşti şi îţi dai seama pe ce lume te afli. Cum a fost, de exemplu, evaluarea PISA. S-a vãzut prãpastia în care se aflã elevii români. Este vorba de acei analfabeţi funcţionali de care se vorbeşte de atâta amar de vreme. Şi nu cred cã ar trebui sã surprindã pe nimeni toate lucrurile acestea. Din mai multe motive.
Un exemplu bun este cine a ajuns sã ne conducã în clasa politicã. În timpul lui Liviu Dragnea la PSD a fost o politicã de stat promovarea analfabeţilor funcţionali în funcţii politice şi publice. Totul a culminat cu numirea Vioricãi Dãncilã pe fotoliul de premier. Dragnea a ştiut cã are nevoie de o echipã de analfabeţi funcţionali pentru a putea conduce din umbrã România. Acesta este rostul celor care nu pricep ceea ce citesc şi nu înţeleg ceea ce ascultã. Lipsa de educaţie este cel mai mare pericol pentru ţara noastrã.
Un alt motiv pentru situaţia în care se aflã educaţia în România este reprezentat, desigur, de plecarea constantã a elitelor din ţarã. An de an cei mai buni elevi pleacã din România la facultãţi peste hotare. Pierdem în mod constant elitele. Ele nu mai rãmân în economia româneascã. Nu se vor regãsi în educaţie, culturã, cercetare. Nu vom mai avea cei mai buni profesori posibili, ci doar pe unii aşa şi aşa. Mai ales când cei şcoliţi înainte de 1990 vor ieşi din sistem. Scãderea calitãţii pregãtirii corpului profesoral va adânci cãderea ţãrii noastre pe plan internaţional. Un popor needucat şi nepregãtit este un popor terminat din toate punctele de vedere. Este cea mai uşoarã pradã în faţa oricui.
Culmea este cã în raportul PISA au existat şi state aparent mai puţin dezvoltate ca România care au înregistrat rezultate mai bune. Cel puţin la anumite capitole. Este cazul Republicii Moldova. La citire moldovenii au ieşit mai bine decât românii. Au reuşit sã scadã numãrul analfabeţilor funcţionali cu 10%. Este o scãdere semnificativã din partea unei ţãri care este împãrţitã între comunism şi democraţie şi sãrãcie. Cazul României chiar este unul de studiat, mai ales cã un analist spunea cã unii dintre elevii analfabeţi funcţional vor vota peste 3 sau 4 ani.
România trebuie sã facã ceva legat de promovarea elitelor şi a valorilor. Nu mai este vreme de distracţie şi de numiri politice în educaţie. Sistemul educaţional trebuie sã îşi gãseascã şeful care sã vinã cu propuneri clare de reformare. Cu toate acestea, toţi miniştri şi toate partidele au tot reformat la educaţie pânã când au fãcut-o praf. Educaţia a avut cei mai mulţi miniştri şi a avut parte de cele mai multe schimbãri din 1990 încoace. Elevii au mai avut rezultate din faptul cã au continuat sã existe profesorii de dinainte de 1989. Acum sunt profesori şcoliţi în ultimii 30 de ani în democraţie. Unii sunt buni, dar mai sunt şi nepregãtiţi şi slabi printre ei.
În plus, în mediul rural este o prãpastie în educaţie. Cine scoate sistemul din groapã? Unii îşi mai aduc aminte de actualul preşedinte care a tot vorbit de un proiect pentru educaţie. A rãmas tot la stadiul de proiect. Când încep şi politicienii sã facã ceea ce promit? Sau poate cã le convin analfabeţii funcţionali care merg sã îi voteze.
A, pe vremuri Eminescu se plângea cã tinerii ţãrii erau trimişi sã se şcoleascã pe la Paris şi nu ar fi fãcut aşa de multã carte, ci doar se stricau pe acolo şi învãţau sã facã nod la cravatã. Dar chiar şi aşa, în vremurile respective s-au şcolit generaţiile care au realizat Marea Unire.
