Sucã şi dihonia dintre politicienii mehedinţeni, Orşova – cetatea cu coşurile pe ferestre şi luminiţele Severinului

               Mã fraţilor, mã mehedinţenii mei cetitori de Obiectiv, ajunsãrãm la ultima lunã a anului, acuşi vine momentu’ de bilanţ şi vã prinde prin surprindere, ca pe autoritãţi. Care, incredibil da adevãrat, sã apucarã sã schimbe pavaju’ di pe lângã Fântâna Cineticã. Da, om vorbi altãdatã…

Aşa cã trebe musai sã vã pregãtiţi pentru finalu’ ãsta de an, cã ãlãlalt nu sã ştie ce vã aduce şi mai bine sã fiţi gata sã-l primiţi cum se cuvine. Cã ete, naşu Pantelicã sã şi autoinvitã la Revelion, la ãsta, cã dacã s-a învãţat la sarmalele lu’ naşa Reta, nu mai pridideşte cu invitaţiile la masa noastrã. Da, deh, aşa e cu naşu, nu poţi sã-i spui sã nu vinã, cã sã supãrã. Mai ales cã nerodu’ de Sucã zisã cã şi el e pregãtit cu neşte zamã de varzã, cu neşte zaibãr pus deoparte şi neşte rachiu dintr-o damigeanã mai veche.

Mã nepoate, nici dupã ultimele alegeri sã pare cã nu pot conlucra politicienii între ei, cã au alte obiective, spre exemplu cum sã sã faulteze unii pe alţii. Sã plânsã nea Aladin cã tãiarã banii alocaţi unei categorii de persoane, sãri ca ars nea Virgil, acuma ministru, cã nu sã poate una ca asta, cã e mare minciunã, cã trimite control la Consiliul Judeţean, sã verifice ce şi cum. E, acuma sã vezi cum vin controalele în teritoriu, cam aşa cum veneau pe vremea lu’ nea Cozmâncã şi Compania.

Bine, între timp, al lu’ Zbanghiu ajunsã pi la Orşova şi acolo rãmasã. Pã da, acolo rãmasã, cã dete cu maşina într-o groapã, sparsã baia de ulei şi acuma stã pe falezã şi admirã mesajul I love Orşova. Şi mai spune una-alta, da în gând, cã peste drum e nea Marius, care pãzeşte instalaţiile de lumini, nu care cumva sã le ia orşovenii şi sã sã încãlzeascã cu ele. Pã da, cã uitai sã vã spui, cã nici dupã trei decenii nu au orşovenii cãldurã centralizatã şi nici în viitor nu sã aduce vorba de asta, zici cã e subiect tabu. Cum aude vreun oficial de încãlzire centralizatã, cum sare ca ars pe tãciuni, zici cã are pãdurea lemne pentru o mie de ani şi toatã e deja tãiatã şi fãcutã lemne de foc. Aşa cã dacã te uiţi la Orşova dinspre Dunãre, zici cã e o cetate asediatã, cu tunurile scoase pe fiecare fereastrã, cu fumul ieşind pe fiecare crãpãturã a blocurilor, de nu ştii dacã a luat casa foc, ori a uitat cineva cratiţa pe aragaz.  Aragaz cu butelie, bineînţeles. Aia e, nea Marius, matale puteai sã fii glorie, da s-ar putea sã fii istorie, în mintea orşovenilor, atâţia câţi au mai rãmas şi ei pin locurile alea. Şi pãcat de locuri, da aşa e când oraşu’ e plin de gropi, apa sã scurge pe te miri unde, iarã câinii aleargã fãrã covrigi în coadã. Da poate-ţi ia cineva în serios ameninţãrile cã te-ai sãturat de primãrie şi te-ai retrage în locu’ cãlduţ pe care ţi l-ai pregãtit. Om vedea!

Acuma, pãnã sã aprinsãrã luminiţele în Severin, sã mai fãcurã şi neşte probe. Mã nepoate, cum sã aprindea o luminã, hop şi ãla micu de sare pi la geamu’ primãriei, sã facã o pozã, sã o punã pe paginã, sã vazã câte like-uri primeşte. Îl vãzu al lu’ Zbanghiu pe bulevard, stetea cu telefonu’ pregãtit, aproape fãrã baterie, sã ruga sã-l ţinã ultima liniuţã pãnã sã aprindeau luminiţele, pentru probe. Apoi repede sã posteze, contra-cronometru, de ziceai cã e Anu Nou şi sã numãrã secundele.

Pãi da, cã unii numãrã gropile din asfalt, care acu sã vãd şi sã simt mult mai bine. Sã roagã sã ningã ca sã le astupe, şi gropile da şi marcaju’ şerpuit de pin Severin. Şi aşa mai scapã edilii municipiului de ocãrile şoferilor.

Norocu fu cã la 1 decembrie sã dete fasole cu ciolan şi vin fiert, taman numai bine sã sã mai încãlzeascã spiritele, sã sã mai facã o glumã, sã sã mai descreţeascã frunţile, cã prea morocãnoase sunt de ceva vreme. Nerodu de Sucã sã bãgã de douã ori la coadã, cã prima farfurie nu mai apucã sã o scoatã din mulţime, i-o şparlirã înainte sã iasã din rând, abia apucã furculiţa de plastic şi paharu pe jumate. Aşa cã mai stete la coadã, cã el e obişnuit, unde vede mai mult de trei persoane strânse laolaltã, hop sã aşeazã şi el în rând. Obicei strãvechi, ce mai.

Aşa cã, pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!