Mã fraţilor, cum vã spuneam cã unii o sã-şi facã bagajele, cã aşa e în tenis, nea Drãghiea zisã un la revedere duios, da cu gândul la deja o revenealã, când o veni ea reveneala ca prefect. Cã nu sã ştie niciodatã la noi cât ţine un Guvern, poa sã ţinã cam cât vaca lu’ Pecingine, ori pãnã înţarcã bãlaia lu’ Fleaşcã. Asta dacã nu care cumva rezistã pãnã la parlamentarele de anu’ viitor, cã încurcate sunt cãile politicii. Şi locale şi naţionale. Lasã, cã revine subprefect nea Stãnişoarã şi cel mai probabel nea Cristinel Pavel îl va înlocui pe nea Drãghiea, ca sã fie schimbarea completã. Şi de substanţã. Adicã îi punem pe cei care au mai fost, cã ştiu ei joaca şi unde mai pui cã mai potolim şi setea de foncţii a unora şi altora, care fãceau joc de glezne de ceva vreme.
Bine, între timp, sã mai supãrã nea Truşcã iarã pe PSD, plecã, o luã la sãnãtoasa, zisã cã nu mai e trai acilea, cã ‘mnealui vroia schimbare la nivel judeţean, cã nu e dialog, cã mai bine o dã-n liberalism, cã Şimianu având intersecţie mare, cu sens giratoriu, poţi s-o coteşti mai uşor di la stânga la dreapta, probabel. Ca timpu, ca vremea, probabilã şi ea.
Pã da, cã vremea rece probabel îl fãcu pe nea Sibinescu sã plece pin Africa, apoi sã dusã observator la alegeri în Belarus, pi la Minsk, sã schimbe vremea, sã sã cãleascã, doar-doar o mai prinde un mandat anu viitor. Cã dulce-i postu’ de parlamentar de Bucureşti…
Bine, între timp, nea Tutilescu junior fu pin Dealul Cotroceniului, sã pozã pe scãrile di la Palat şi-i dete cu o urare: Într-o zi sper sã fiu Preşedinte!, asta ca sã-şi înece amaru, dupã care completã: “Am aflat cã sunt atât de important, încât printre primele mãsuri ale noului guvern s-a numãrat şi nominalizarea mea ca … demis.
Am fost numit politic, am înţeles sã plec politic şi politicos. Am onoarea sã vã salut”, cam aşa zisã nea Tutilescu ãl mic. Da las, cã are ‘mnealui prieteni şi pi la PNL, aşa cã un post cãlduţ, ceva, de-o ciorbã, douã, sã mai gãseşte.
Mã nepoate, sã vezi acuma ce schimbã unii barca, o iau la vâsle şi sã duc lângã putere, nu care cumva sã scape vreun ciolan, ceva, sã nu sã împartã fãrã sã fie ei prezenţi. O luarã de pin seara alegerilor, când sã anunţarã rezultatele sãrirã mai sus ca şi câştigãtorii, de nu mai ştiai cine sã bucurã mai tare şi care o sã fie primu’ pe scaunele cu funcţie. Da sã-i vezi şi pe ãi de mai sunt încã în foncţii, cum sã mai gudurã pe lângã îi de preluarã puterea, cã ei sunt liberali de când sã ştiu, cã au galbenu’ în sânge, sunt bolnavi de gãlbinare, ce mai, le-a scãzut hemoglobina, abia dacã mai reuşesc sã perceapã culorile di la semafor. Pã da, câteodatã trec pe roşu, cã cicã ei îl vãd tot galben şi altceva nimica. Scuze de politicieni în devenire, ce mai încoace şi încolo.
În rest, noroc cu nea Virgil, cã zisã cã pune 2 cazane la fiert apa şi bagã termoficarea direct în neşte blocuri, rezolvã problema definitiv şi dacã nu sar cazanale în aer o extinde şi la blocurile vecine. Şi în cincinalu’ urmãtor finalizãm povestea. Cã şi aşa vine vremea poveştilor la gura sobei. Şi Fuego împodobeşte bradul …
Aşa cã, pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
